Page 298 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 2

15 MARKERI BOLI AUTOIMUNE GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

15.1.15 Factor reumatoid IgM, IgA

Informaţii generale
Factorii reumatoizi sunt un grup heterogen de autoanticorpi îndreptaţi împotriva determinanţilor
antigenici ai regiunii Fc a moleculelor de IgG de origine umană sau animală, care formează complexe
IgG-anti IgG în ser sau în lichidul sinovial 1;2;4 . Aceşti autoanticorpi pot aparţine tuturor claselor de
imunoglobuline, fiind reprezentaţi de izotipurile IgM (predominant), IgG şi IgA .
1
Factorul reumatoid (FR) se întâlneşte la aproximativ 70-90% dintre pacienţii cu poliartrită reumatoidă,
astfel că un rezultat negativ nu exclude diagnosticul; poate precede apariţia manifestărilor clinice cu
mai mulţi ani, dar poate fi şi absent în momentul debutului, pozitivându-se în primii doi ani de boală .
5
Sinoviala constituie sursa principală de FR . În prezenţa FR riscul de apariţie a artritei reumatoide la
6
pacienţii sănătoşi este de 5-40 ori mai mare decât la persoanele seronegative .
5
Poliartrita reumatoidă este una din cele mai comune afecţiuni reumatice inflamatorii, caracterizată
prin episoade acute inflamatorii, distrucţii cu deformări articulare şi impotenţă funcţională progresivă.
Diagnosticul este bazat pe criteriile ACR (American College of Rheumatology), în care detecţia
factorului reumatoid este unul din criteriile de laborator. Pacienţii seropozitivi au un risc mai mare
decât cei seronegativi de a dezvolta artrită erozivă cu impotenţă funcţională articulară şi manifestări
extraarticulare cum ar fi: noduli reumatoizi, determinare pulmonară de boală, vasculită, sindrom Felty
(neutropenie şi splenomegalie asociate cu artrita reumatoidă), polineuropatie, serozite şi sindrom
Sjögren secundar 2;4;5 .
Metodele de determinare prin latex aglutinare şi nefelometrie detectează predominant factorul
reumatoid de tip Ig M. Metoda ELISA (enzyme-linked.imunosorbent assay) permite diferenţierea între
izotipurile de factori reumatoizi IgM, IgA, IgG; este o tehnică precisă, cantitativă şi reproductibilă de
depistare a FR, limitând astfel proporţia de artrite seronegative. Obţinerea unei valori crescute pentru
un singur izotip FR poate să nu constituie întotdeauna un factor de risc pentru dezvoltarea unei artrite
reumatoide (în general se asociază două izotipuri) .
6
● FR tip IgM rămâne unul din parametri esenţiali pentru evaluarea pacienţilor, pe baza căruia
formele de artrită reumatoidă sunt clasificate în seropozitive şi seronegative; de asemenea sunt
identificaţi acei pacienţi care vor dezvolta mai rapid o formă de boală erozivă, cu sau fără manifestări
extraarticulare .
1
● FR tip IgA este un marker pentru poliartrita precoce şi este responsabil pentru progresia radiologică
rapidă a bolii şi pentru dezvoltarea manifestărilor extraarticulare. Detecţia simultană a două izotipuri
pozitive IgA şi IgM creşte specificitatea diagnosticului .
1;3
Determinarea FR în lichidul sinovial poate fi efectuată utilizând metodele descrise anterior, dar datorită
vâscozităţii sale crescute determinată de acidul hialuronic este recomandat pretratamentul probei cu
hialuronidază. La pacienţii cu artrită reumatoidă rezultatele determinării FR în lichidul sinovial sunt,
în cele mai multe cazuri, similare cu nivelurile din ser .
5
Aproximativ 10% dintre pacienţii cu artrită reumatoidă rămân seronegativi chiar dacă au fost
determinate toate izotipurile FR . Unii factori reumatoizi se pot comporta ca proteine care precipită
2;5
la frig (crioglobuline) .
4
298