Page 303 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 2

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 15
AL LABORATOARELOR SYNEVO MARKERI BOLI AUTOIMUNE

În lipsa afectării renale sensibilitatea clinică este de numai 75%. Titrul anticorpilor c-ANCA se corelează
cu gradul de activitate a bolii; după terapia imunosupresoare titrul anticorpilor scade foarte mult sau se
obţine un rezultat negativ. c-ANCA mai pot apărea în poliangeita microscopică şi în sindromul Churg-
Strauss, însă cu o prevalenţă redusă (45% şi, respectiv, 10%).
Anticorpii p-ANCA apar tipic în glomerulonefrita rapid progresivă idiopatică, sindromul Churg-Strauss,
poliangeita microscopică şi panarterita nodoasă clasică (sensibilitate clinică de 65%, 60%, 45% şi
respectiv 15%). Peste 90% din cazurile confirmate bioptic de glomerulonefrită necrotizantă pauciimună
sunt p-ANCA pozitive. p-ANCA se mai depistează sporadic la unii pacienţi cu o anumită formă de
sclerodermie, caracterizată prin hemoragie pulmonară şi insuficienţă renală normotensivă .
3;5
Anticorpii x-ANCA se asociază cu hepatitele autoimune, colangita sclerozantă primitivă, bolile
inflamatorii intestinale (colita ulceroasă şi boala Crohn), sindromul Felty . Majoritatea pacienţilor
1;5
adulţi cu colită ulceroasă prezintă anticorpi p-ANCA ce sunt sensibili la DNA-ază, proprietate ce
poate ajuta în diagnosticul diferenţial al anticorpilor p-ANCA din bolile inflamatorii de cei din hepatita
autoimună şi colangita sclerozantă .
4
Ghidurile internaţionale (International Consensus Statement) recomandă testarea şi raportarea
ANCA utilizând metoda imunofluorescenţei indirecte în combinaţie cu metoda imunoenzimatică care
detecteaza specificităţile ANCA pentru MPO şi PR3. Deseori, sub presiunea optimizării costurilor,
screening-ul este realizat prin imunofluorescenţă şi este urmat de metoda imunoenzimatică numai
dacă rezultatul este pozitiv. O înaltă sensibilitate diagnostică pentru anticorpii ANCA este dobândită
atunci când se utilizează simultan, din start, imunofluorescenţa şi metoda imunoenzimatică. Acest
lucru poate fi posibil utilizând o combinaţie de neutrofile fixate cu etanol, neutrofile fixate cu formalină,
substrat Hep-2, ficat de primate şi spoturi tip microdrops cu amprente antigenice unice (MPO şi PR3)
în acelaşi câmp de incubaţie. Astfel este posibilă prediferenţierea autoanticorpilor prin compararea
pattern-urilor fluorescente, iar acestea se pot confirma reciproc. Prin combinarea substraturilor
convenţionale cu amprentele antigenice definite anti-MPO şi anti-PR3, rezultatul testului de screening
poate fi confirmat direct.
Neutrofilele fixate cu etanol reprezintă substratul standard pentru anticorpii ANCA. Formalina previne
migrarea antigenelor neutrofile din citoplasmă către membrana nucleară şi distruge antigenele
nucleare. Pe substratul fixat cu etanol, antigenele neutrofile citoplasmatice sunt încărcate pozitiv şi
migrează spre membrana nucleară încărcată negativ, rezultând un pattern p-ANCA. Dacă neutrofilele
sunt tratate cu formalină, se realizează legături covalente între proteine, migrarea este oprită şi
antigenele rămân în citoplasmă. Astfel, probele având un aspect p-ANCA pe substratul fixat cu etanol
prezintă un aspect c-ANCA pe substratul fixat cu formalină, în timp ce probele ANA pozitive devin
negative sau îşi reduc intensitatea când sunt trecute pe substratul fixat cu formalină. Frecvent, probele
pacienţilor sunt pozitive atât pentru anticorpii ANCA, cât şi pentru anticorpii ANA. Anticorpii ANA pot
mima pattern-ul p-ANCA pe substratul fixat pe etanol, de aceea este necesar să se facă distincţia între
pattern-urile c-ANCA si p-ANCA adevărate de cele non-ANCA (fals-pozitive) .
2
Recomandări pentru determinarea anticorpilor ANCA (condiţii clinice asociate)
• glomerulonefrită (în special forma rapid progresivă);
• hemoragie pulmonară;

303