Page 302 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 2

15 MARKERI BOLI AUTOIMUNE GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

15.1.17 Anticorpi anti-citoplasmă neutrofile (imunofluorescenţă)

Informaţii generale
Anticorpii ANCA au fost descrişi pentru prima dată în 1982 la pacienţi cu glomerulonefrită de natură
autoimună.
ANCA sunt anticorpi (de tip IgG, mai rar IgA şi IgM) îndreptaţi în principal împotriva antigenelor
din citoplasma granulocitelor neutrofile (ţintele moleculare fiind enzimele din granulaţiile primare sau
azurofile ale granulocitelor neutrofile) şi monocitelor 1;4;5 .
Utilizând ca substrat neutrofile fixate cu etanol, la examenul prin imunofluorescenţă indirectă au fost
descrise 3 pattern-uri principale:
• citoplasmatic (c-ANCA), caracterizat prin fluorescenţă granulară citoplasmatică difuză,
cu accentuare centrală interlobulară; antigenul este reprezentat de proteinaza 3 (PR3),
un component atât al granulaţiilor azurofile din celulele mieloide, cât şi al lizozomilor
monocitari;
• perinuclear (p-ANCA), caracterizat prin fluorescenţă perinucleară (inelară) omogenă, fără
fluorescenţă citoplasmatică; principalul antigen este mieloperoxidaza (MPO), o proteină
a granulaţiilor neutrofile implicată în procese metabolice cum ar fi generarea de radicali
de oxigen. Acest pattern apare datorită migrării antigenelor încărcate pozitiv (cationice) în
timpul fixării cu etanol spre membrana nucleară care este încărcată negativ. Atunci când
în loc de etanol se utilizează formalina pentru fixarea neutrofilelor, antigenul ţintă este
imobilizat şi se obţine o fluorescenţă citoplasmatică.
• atipic ANCA (x-ANCA), caracterizat prin fluorescenţă perinucleară neomogenă; antigenele
implicate sunt catepsina G, elastaza, lactoferina, catalaza, enolaza, lizozimul, BPI (proteina
bacteridă care creşte permeabilitatea) sau alte antigene necunoscute. Spre deosebire de
aspectul p-ANCA tipic, atunci când în loc de etanol se utilizează formalina pentru fixarea
neutrofilelor nu se obţine fluorescenţă .
4
Au mai fost descrişi anticorpii GS-ANA (granulocyte-specific ANA = anticorpi anti-nucleari specifici
granulocitelor) care produc o fluorescenţă nucleară sau perinucleară pe substratul fixat cu etanol,
dar negativă pe substrat Hep-2 şi care apar la 20% dintre pacienţii cu artrită reumatoidă (prezenţa lor
ar putea fi determinată de ingestia complexelor imune de către neutrofile, antigenul ţintă nefiind încă
identificat) . 1
Anticorpii ANCA se depistează predominant la pacienţii cu vasculită sistemică pauciimună,
caracterizată histologic prin necroză fibrinoidă prezentă în pereţii venulelor, capilarelor şi arteriolelor.
Spre deosebire de vasculita mediată prin complexe imune, în vasculitele asociate cu ANCA lipsesc
depozitele de complexe imune din peretele vascular, fiind prezente în schimb, mai ales în stadiile
precoce de boală, polimorfonucleare. Afectarea endoteliului vascular, indusă de neutrofile, deţine de
asemenea un rol important în patogenia vasculitelor pauciimune.
Anticorpii c-ANCA se asociază în mod specific cu boala Wegener. În cazul unei boli active cu vasculită
sistemică, glomerulonefrită necrotizantă şi inflamaţie de tip granulomatos a tractului respirator,
sensibilitatea clinică a c-ANCA este de 85-90%.

302