Page 310 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 2

15 MARKERI BOLI AUTOIMUNE GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

- tip II: crioglobuline mixte alcătuite dintr-un component monoclonal (de obicei IgM care
are activitate de factor reumatoid) şi o componentă policlonală (IgG) care formează
în majoritatea cazurilor un precipitat mic la 4ºC într-un interval de 1-7 zile; de obicei
concentraţia crioglobulinelor este mai mare de 1 mg/mL;
- tip III: crioglobuline mixte alcătuite din 2 sau mai multe imunoglobuline policlonale aparţinând
mai multor clase, care formează la 4ºC precipitate foarte mici, adesea gelatinoase, într-un
interval de timp mai mare decât în cazul celorlaltor tipuri de crioglobuline (până la 7 zile); de
obicei concentraţia crioglobulinelor este mai mică de 1 mg/mL .
3
În urma precipitării crioglobulinelor se produc obstrucţii ale vaselor mici care pot determina următoarele
manifestări clinice: purpură, fenomene de tip Raynaud, necroză a extremităţilor .
1
Crioglobulinemiile pot fi esenţiale (idiopatice) sau secundare. În tabelul de mai jos sunt menţionate
afecţiunile asociate celor 3 tipuri de crioglobuline :
3
Tipul de Afecţiuni asociate
crioglobuline
Tip I Boli limfoproliferative: boală Waldenström, mielom multiplu, leucemie
limfatică cronică, leucemie cu celule păroase, limfomul angioimunoblastic
Tip II Infecţii, afecţiuni hepatice (cel mai adesea, hepatită C), boli limfoproliferative,
afecţiuni autoimmune: lupus eritematos systemic, poliartrită reumatoidă,
sclerodermie, sindrom Sjögren
Tip III Infecţii şi afecţiuni autoimune
Pacienţii cu lupus eritematos sistemic şi factor reumatoid negativ care prezintă crioglobuline dezvoltă
mai frecvent afectare renală decât cei cu factor reumatoid pozitiv şi crioglobuline absente .
1
Numeroase studii au arătat că multe cazuri (42-98%) de crioglobulinemie mixtă idiopatică (tip II sau
III) sunt de fapt secundare infecţiei cu virusul hepatitei C .
3
Recomandări pentru determinarea crioglobulinelor - depistarea crioglobulinelor la pacienţi
cu simptome declanşate în urma expunerii la frig (purpură, urticarie, necroză digitală, fenomene
Raynaud), infecţia cronică cu virusul hepatitei C, macroglobulinemia Waldenström, leucemia limfatică
cronică, colagenoze .
1;2
Pregătire pacient - à jeun (pe nemâncate) .
2;3
Specimen recoltat - sânge venos .
2;3
Recipient de recoltare - vacutainer fără aditivi, preîncălzit la 37 ºC; este exclusă utilizarea tubului cu
gel separator .
2;3
Cantitate recoltată - 5 mL 2;3
Prelucrare necesară după recoltare - tubul de recoltare preîncălzit la 37ºC se reintroduce imediat
după prelevarea sângelui la 37ºC şi se lasă până când se produce coagularea; apoi, serul se separă
prin centrifugare, se decantează şi se transferă într-o eprubetă la 4ºC .
2;3
Cauze de respingere a probei - specimen care nu a coagulat la 37ºC .
2;3
Metodă - precipitarea crioglobulinelor la 4ºC 1;2;3
310