Page 87 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 2
P. 87

GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE                            9
                    AL  LABORATOARELOR  SYNEVO                 MARKERI ENDOCRINI




                                    9.7.2 Cortizol seric
        Informaţii generale
        Cortizolul este cel mai important glucocorticosteroid şi este esenţial pentru menţinerea mai multor
        funcţii ale organismului. Ca şi alţi glucocorticosteroizi, cortizolul este sintetizat în zona fasciculată a
        cortico-suprarenalei dintr-un precursor comun cu colesterolul. În sânge 90% din cortizol este legat de
        proteina de legare a corticosteroizilor (CBG - corticosteroid binding globulin) şi de albumină. Doar o
        mică parte din cortizol circulă nelegată, fiind liberă să interacţioneze cu receptorii 3;4;6;7;9 .
        Cele mai importante efecte fiziologice ale cortizolului sunt creşterea glucozei sanguine (prin stimularea
        gluconeogenezei), precum şi acţiunea antiinflamatorie şi imunosupresivă .
                                                            5;9
        Sinteza şi secreţia de cortizol sunt controlate prin feedback negativ de către axul hipotalamo-hipofizo-
        corticosuprarenalian. Dacă nivelul cortizolului este scăzut, hormonul de eliberare al corticotropinei
        (CRH-corticotropin releasing hormone) este secretat de hipotalamus, iar acesta determină eliberarea
        de ACTH din hipofiză. ACTH stimulează sinteza şi secreţia de cortizol în corticosuprarenală. Cortizolul
        însuşi acţionează printr-un mecanism de feedback negativ asupra hipofizei şi hipotalamusului. În plus,
        stresul determină creşterea secreţiei de cortizol 4;6;7;9 .
        În mod normal concentraţia serică a cortizolului prezintă o variaţie diurnă. Concentraţiile maxime
        (până la 700nmol/L) sunt observate dimineaţa, iar cele mai scăzute (care sunt aproximativ jumătate
        din cele matinale) se întâlnesc între orele 16 şi 20. De aceea pentru interpretarea rezultatelor este
        necesară cunoaşterea momentului recoltării 3;6;7;9 .
        Pot fi efectuate şi teste de stimulare sau supresie. Testul de supresie cu dexametazonă (în cele 2
        variante: 1 mg sau 8 mg) este utilizat pentru elucidarea cauzei unui nivel crescut de cortizol bazal.
        Testul de stimulare cu Cortrosyn (ACTH sintetic)  detectează insuficienţa corticosuprarenaliană .
                                                                           1
        Recomandări pentru determinarea cortizolului
        Dozarea cortizolului (bazal sau asociat cu teste de stimulare sau supresie) furnizează informaţii asupra
        funcţionalităţii corticosuprarenalei, hipofizei şi hipotalamusului. De asemenea, nivelul cortizolului este
        util în monitorizarea unor afecţiuni care se însoţesc de creşterea  acestuia (ex.: sindromul Cushing)
        sau de scăderea lui (ex.: boala Addison). Este util şi în monitorizarea unor tratamente (ex.: terapia de
        supresie cu dexametazonă în sindromul Cushing sau terapia cu cortizol în boala Addison) .
                                                                        3;9
        Pregătire pacient - à jeun (pe nemâncate) .
                                       8
        NOTĂ: nivelul cortizolului în sânge este mai mare între orele 5-10 dimineaţa, comparativ cu intervalul
        orar 20-4. Recoltarea ideală este dublă: ora 8 şi ora 23 (unii preferă ora 16 sau 18 în loc de ora 23) .
                                                                              8
        Specimen recoltat - sânge venos; deşi eşantioanele de plasma sunt cele recomandate curent, se
        obţin rezultate comparabile şi din ser .
                                  8
        Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator .
                                                              8
        Prelucrare necesară după recoltare - se separă serul prin centrifugare; se lucrează serul proaspăt;
        dacă acest lucru nu este posibil, serul se păstrează la 2-8°C sau la -20°C .
                                                            8
        Volum probă - minim 0.5 mL ser .
                                8
        Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat, icteric sau lipemic .
                                                           8
        Stabilitate probă - 5 zile la 2-8°C; 3 luni la -20°C; nu decongelaţi/recongelati .
                                                               8
        Metodă - imunochimică cu detecţie prin electrochemiluminiscenţă (ECLIA) .
                                                             8
        Valori de referinţă
                      1;8
        • dimineaţa orele  7-10: 171-536 nmol/L;
                                                                           87
   82   83   84   85   86   87   88   89   90   91   92