Page 152 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3
P. 152
18 TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO
permite β-cateninei să se acumuleze intracelular, lucru ce determină stimularea creşterii celulare cu
dezvoltarea ulterioară a adenoamelor.
Există corelaţii între anumite mutaţii şi manifestările clinice de boală, dar cu toate acestea, corelaţia
nu este exactă şi pot apărea diferenţe.
Anomaliile genetice care determină apariţia formei clasice de boală se găsesc între exonul 5 şi
porţiunea 5’ din exonul 15, în timp ce cele asociate cu forma atenuată tind să se grupeze în regiunea
extremă 5’ a genei şi porţiunea 3’ a exonului 15 (proximal de codonul 1517 sau distal de 1900).
Mutaţiile din regiunea codonilor 1250 - 1464 sunt asociate cu polipoză severă. Pacienţii cu mutaţii
între codonii 1445 - 1578 pot dezvolta tumori desmoide severe 1;2;4 .
Diferitele mutaţii ale genei APC definesc un spectru larg de sindroame cunoscute sub numele de
polipoză asociată cu APC, care includ:
1. PAF - forma clasică;
2. sindromul Gardner;
3. sindromul Turcot;
4. FAP - forma atenuată (AFAP) .
2
1. În PAF - forma clasică diagnosticul este stabilit pe prezenţa a peste 100 polipi adenomatoşi colorectali
sau mai puţin de 100 polipi adenomatoşi şi o rudă cu PAF. Până în prezent au fost descrise cazuri la
care se întâlneau câteva mii de polipi, dar în general media a fost de 500 în momenul diagnosticului.
Vârstele medii pentru dezvoltarea polipilor, a manifestărilor clinice intestinale precum şi a carcinomului
colorectal sunt 16, 29 şi, repectiv, 36 ani . Hipertrofia congenitală a epiteliului pigmentar retinian este
2
înalt specifică penru PAF; sunt prezente leziuni plate pigmentate discrete la nivelul retinei, adesea
bilaterale, fără consecinţe clinice. Acestea preced de obicei apariţia polipozei şi se corelează cu
prezenţa unor mutaţii între exonii 9 şi 15 ai genei APC .
4
2. Sindromul Gardner (SG) reprezintă asocierea polipozei colonice adenomatoase cu osteoamele
(localizate în principal la nivelul craniului şi mandibulei), anomaliile dentare (lipsa erupţiei dentare,
absenţa congenitală a unuia sau mai multor dinţi, dinţi supranumerari, chisturi şi odontoame) şi
tumorile ţesuturilor moi (chisturi epidermoide, fibroame, tumori desmoide). Aceste tumori benigne
extraintestinale apar la aproximativ 20% din indivizii şi familiile cu PAF.
3. Sindromul Turcot (ST) este o combinaţie rară de polipoză adenomatoasă colonică multicentrică şi
tumori ale SNC (de obicei, meduloblastoame). Pacienţii dezvoltă carcinom colorectal în perioada de
adult tânăr, fie ca urmare a transformării maligne a leziunilor precanceroase, fie a dezvoltării de novo
în epiteliul intact intercalat.
4. AFAP este o formă de boală caracterizată prin prezenţa unui număr redus de polipi, în medie 30,
localizaţi în colonul ascendent. Vârsta medie de apariţie a polipilor este 36 ani, iar pentru carcinomul
colorectal este de 50-55 ani (cu 10-15 ani mai târziu faţă de pacienţii cu PAF clasic, dar mai devreme
decât formele sporadice de carcinom colorectal). Se asociază frecvent polipi gastrici (cu potenţial
malign minim) precum şi polipi adenomatoşi ai intestinului subţire (cu un risc cumulat de malignizare
de 4-12%) .
2
Tumorile desmoide apar la aproximativ 10% din pacienţii cu PAF, sunt mai frecvente la femei, şi sunt
induse de intervenţii chirurgicale sau sarcină. Acestea reprezintă cauza principală de morbiditate, ca
urmare a efectului de compresiune pe care îl exercită atât pe vasele sanguine, cât şi pe diversele
152