Page 157 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 18
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ

Diagnosticul clinic al cancerului nonpolipozic ereditar al colonului se poate face pe baza criteriilor
clinice Amsterdam sau prin testare genetică.
În 1990, în urma unei conferinţe la Amsterdam, International Collaborative Group (ICG) au elaborat
criterii clinice pentru identificarea pacienţiilor cu risc de a dezvolta HNPCC. Aceste criterii, cunoscute
acum drept criteriile Amsterdam, au la bază identificarea unui istoric familial exact de cancer
colorectal.
Criteriile Amsterdam (Amsterdam I)
- 3 sau mai mulţi membri ai unei familii cu diagnostic de certitudine de HNPCC, dintre care unul
este rudă de gradul I cu ceilalţi doi;
- 2 generaţii succesive afectate;
- 1 sau mai multe persoane diagnosticate cu tumori maligne de colon înainte de vârsta de 50
ani.
În 1999, criteriile Amsterdam I au fost revizuite pentru a include forme de cancer extracolonic şi
acestea sunt cunoscute sub numele de criteriile Amsterdam II.
Criteriile Amsterdam modificate (Amsterdam II)
- 3 sau mai mulţi membri ai unei familii diagnosticaţi cu cancere asociate cu HNPCC (colorectale,
endometriale, de intestin subţire, ureter sau pelvis renal, gastric, ovarian, tumori cerebrale -
sindromul Turcot - şi adenoame ale glandei sebacee sau keratoacantoame - sindromul Muir-
Torre), dintre care unul este rudă de gradul I cu ceilalţi doi;
- afectarea trebuie să includă cel puţin două generaţii;
- 1 sau mai multe persoane diagnosticate cu tumori maligne de colon înainte de vârsta 50 ani;
- polipoza adenomatoasă familială trebuie exclusă 3;5;7 .
Acurateteţea diagnosticului bazat pe criteriile clinice depinde de acurateţea datelor furnizate de
anamneza familială; verificarea buletinelor de rezultate histopatologice şi a biletelor de externare din
secţiile de chirurgie sunt esenţiale pentru documentarea cazurilor. Au fost raportate o sensibilitate de
61% şi o specificitate de 67% a criteriilor Amsterdam în ceea ce priveşte identificarea unei mutaţii
MMR în genele MSH2 şi MLH1.
Studii mai recente care au comparat riscul de cancer în familiile care întrunesc criteriile Amsterdam
şi ale căror tumori exprimă instabilitate a microsateliţilor cu cel din familiie care întrunesc criteriile
Amsterdam dar care nu prezintă MSI sugerează faptul că aceste criterii identifică mai degrabă familiile
cu o varietate de etiologii genetice şi nu doar HNPCC. Astfel, criteriile bazate numai pe istoricul familial
ar putea să nu facă distincţia între cazurile induse de mutaţii MMR şi cele rezultate ca urmare a unor
gene predispozante neidentificate încă. Din acest motiv, includerea datelor de examen molecular
(testarea MSI în ţesut tumoral şi identificarea mutaţiilor MMR) este necesară pentru stabilirea unui
diagnostic corect de HNPCC.
Ca strategie de diagnostic, se recomandă mai întâi testarea MSI în tumori, după care în cazul unui
rezultat pozitiv se va recurge la identificarea unei mutaţii MMR la nivelul liniei germinative.
Criteriile Bethesda au fost dezvoltate (1997) pentru a identifica persoanele ale căror tumori sunt
candidate la testarea MSI. S-a raportat că aceste criterii au o sensibilitate de 94%, însă specificitatea
lor este redusă (25%); modificarea acestor criterii prin includerea pacienţilor diagnosticaţi cu cancer
de colon înainte de 50 ani poate creşte specificitatea, conform studiilor efectuate.

157