Page 199 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 18
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ

crizelor severe de pierdere de sare .
9;10
Gena funcţională pentru 21-hidroxilaza suprarenaliană - CYP21A2 – este localizată pe braţul scurt
al cromozomului 6 în cluster-ul de gene HLA, la o distanţă de 30 kb de o pseudogenă CYP21A2P
care este inactivă ca urmare a unor mutaţii multiple. CYP21A2 şi CYP21A2P prezintă un grad înalt
de similitudine a secvenţelor nucleotice (98% identitate între exoni şi 96% între introni) şi ambele
conţin 10 exoni. Au fost descrise cinci alele normale ale genei active. Cele două gene sunt situate
într-o regiune în care există şi alte gene duplicate, dispuse în tandem, ceea ce facilitează apariţia
evenimetelor de recombinare între secvenţele repetate. Aceste recombinări reprezintă o cauză majoră
de mutaţii CYP21A2 ce determină deficitul de 21-hidroxilază. Recombinarea ce rezultă ca urmare a
crossing-over-ului inegal din cursul meiozei între omologii CYP21A2 funcţionali poate genera o deleţie
sau o duplicaţie mare a genei. Pe de altă parte, gradul mare de similitudine a secvenţelor nucleotidice
între CYP21A2 şi CYP21A2P facilitează conversia genică, fenomen prin care un segment al genei
funcţionale CYP21A2 este înlocuit de un segment copiat din pseudogena CYP21A2P care conţine
mutaţii; astfel, sunt generate variante patologice care inactivează expresia normală a genei CYP21A2
şi/sau translaţia proteinei normale.
Au fost descrise până în prezent peste 100 mutaţii CYP21A2 ce includ mutaţii punctiforme, deleţii
sau inserţii mici, precum şi rearanjări complexe ale genei. Majoritatea persoanelor cu deficit de 21-
hidroxilază sunt heterozigoţi compuşi (prezintă 2 alele mutante diferite). Cele mai obişnuite mutaţii
sunt reprezentate de: c.293-13A>G; c.293-13C>G, p.Pro31Leu, p.Ile173Asn, cluster-ul de mutaţii
ale exonului 6 p.(Ile237Asn, Va238Glu, Met240Lys), p.Val282Leu, p.Leu308PhefsX6, p.Gln319X,
p.Arg357Trp, p.Pro454Ser, p.Gly111ValfsX21. Acestea împreună cu deleţia de 30 kb ce afectează
capătul 3’ al pseudogenei CYP21A2P, gena adiacentă a complementului C4B şi capătul 5’ al genei
CYP21A2 constituie ~90% dintre mutaţiile cauzatoare de boală.
La marea majoritate a pacienţilor cu sindrom adrenogenital prin deficit de 21-hidroxilază genotipul
CYP21A2 poate fi utilizat în scop predictiv pentru evaluarea severităţii bolii. Astfel, fenotipurile asociate
cu pierdere de sare, virilizare simplă, sau forma non-clasică pot fi „prognosticate” la persoanele care
efectuează teste de genetică moleculară. În general fenotipul se corelează cu gradul cel mai mare
de activitate enzimatică reziduală de la o alelă mutantă (fenotipul exprimat reflectă mutaţia cu efectul
fenotipic mai puţin sever).
Uneori, din motive necunoscute, genotipul obţinut nu se corelează întotdeauna cu acelaşi fenotip, fie
în cazul grupurilor cu mutaţii identice, fie în cadrul aceleiaşi familii.
Pe baza activităţii enzimatice reziduale alelele mutante sunt clasificate în severe şi uşoare (vezi
tabelul 18.1.3.2).
Genotipul asociat cu forma clasică de boală se caracterizează prin prezenţa unei mutaţii severe pe
ambele alele CYP21A2. Deleţiile homozigote ale genei constituie cele mai severe anomalii, fiind
întotdeauna asociate cu fenotipul însoţit de pierdere de sare. Conversiile genice mari pot înlocui un
segment mare al genei funcţionale CYP21A2 cu un segment al pseudogenei CYP21A1P ce este
nefuncţional ca urmare a unor mutaţii multiple. Acestea se manifestă de asemenea printr-un fenotip
sever.
Una din cele mai frecvente mutaţii (întâlnită în 20-30% din cazuri) este substituţia A>G sau C>G la
nivelul intronului 2 (c.293-13A>G; c.293-13C>G) care are drept rezultat un splicing aberant al ARNm
şi o modificare a cadrului de citire; va fi generată în final o proteină trunchiată, nefuncţională. Deşi

199