Page 203 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 18
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ

În absenţa oricărei rearanjări, deleţii sau mutaţii heterozigote cunoscute ca fiind asociate cu boala,
diagnosticul de deficit de 21-hidroxilază este puţin probabil.
Depistarea statusului homozigot sau heterozigot compus pentru rearanjări, deleţii sau mutaţii
cunoscute ca fiind cauzatoare de boală confirmă diagnosticul de deficit clasic de 21-hidroxilază.
Depistarea pe o alelă CYP21A2 a uneia din cele 3 mutaţii cunoscute ca fiind asociată cu forma non-
clasică a bolii şi pe cealaltă alelă a unei rearanjări, deleţii sau mutaţii cunoscute ca fiind cauzatoare de
boală confirmă diagnosticul de formă non-clasică de deficit de 21-hidroxilază.
Depistarea unei singure rearanjări, deleţii sau mutaţii heterozigote cunoscute ca fiind asociată cu
boala denotă starea de purtător .
8
Majoritatea părinţilor copiilor afectaţi de deficit de 21-hidroxilază sunt heterozigoţi pentru o alelă
mutantă. Heterozigoţii sunt clinic asimptomatici însă pot prezenta valori uşor crescute de 17-OH
progesteron la stimularea cu ACTH. Este important să fie testaţi ambii părinţi deoarece în unele cazuri
un părinte poate fi depistat ca având formă non-clasică de boală.
În situaţia în care sunt detectate mutaţii multiple este posibil ca acestea să fie prezente în configuraţia
trans (pe cromozomi separaţi, moştenite de la ambii părinţi) sau în configuraţia cis (situate pe acelaşi
cromozom ca rezultat al conversiei genice, considerate ca fiind o singură alelă mutantă). Pentru
evitarea erorilor de diagnostic investigarea ambilor părinţi este obligatorie.
Dacă pe acelaşi cromozom se depistează prin MLPA alături de gena CYP21A2 funcţională şi o
duplicaţie a genei cu o mutaţie pacientul nu va fi considerat purtător.
Aproximativ 1% dintre mutaţii sunt de novo astfel că 1% dintre persoanele afectate au doar un singur
părinte heterozigot pentru o alelă mutantă.
Dacă ambii părinţii sunt heterozigoţi, 25% dintre copii prezintă riscul de a moşteni ambele alele şi de
a dezvolta boala, 50% au riscul de a deveni purtători ai unei alele mutante şi 25% prezintă ambele
alele normale.
Diagnosticul prenatal în cazul sarcinilor cu risc crescut pentru forma clasică de deficit de 21-hidroxilază
este foarte important deoarece instituirea tratamentului prenatal cu dexametazonă la feţii de sex
feminin afectaţi reduce virilizarea.
Un program de tratament prenatal trebuie să includă următoarele etape:
• consilierea genetică preconcepţie;
• testarea genetică preconcepţie atât a copilului afectat cât şi a părinţilor, în vederea identificării celor
2 mutaţii CYP21A2 cauzatoare de boală;
• după confirmarea sarcinii şi înainte de 9 săptămâni se va administra zilnic mamei dexametazonă în
3 doze orale pentru a suprima eventualul exces androgenic fetal;
• la 10-12 săptămâni de sarcină se va efectua prelevare de vilozităţi coriale (de preferat) sau la 15-18
săptămâni amniocenteză în vederea diagnosticului prenatal;
• dacă fătul este de sex masculin sau este vorba de un făt de sex feminin neafectat se va întrerupe
tratamentul cu dexametazonă;
• dacă fătul este de sex feminin şi se constată că prezintă mutaţiile asociate cu forma clasică de sindrom
adrenogenital sau este vorba de un status genetic incert, se va continua tratamentul cu dexametazonă
până la termen; tratamentul prenatal nu are nici un efect asupra necesităţii de tratament hormonal
substitutiv postnatal.
În general nu se recomandă tratament prenatal la feţii cu risc de formă non-clasică de sindrom

203