Page 276 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3
P. 276

18   TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ     GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE
                                              AL  LABORATOARELOR  SYNEVO




       18.1.5 AFECŢIUNI NEUROLOGICE



                            18.1.5.1 Atrofia musculară spinală

       Informaţii generale
       Atrofia musculară spinală (AMS) este o boală neuromusculară progresivă cu transmitere autosomal
       recesivă, caracterizată prin slăbiciune musculară şi atrofie cauzate de degenerescenţa neuronilor
       motori  din  măduva  spinării  şi  din  nucleii  trunchiului  cerebral.  Este  a  doua  afecţiune  ereditară  ca
       frecvenţă după fibroza chistică, având o incidenţă de aproximativ 1 la 10000 nou-născuţi pentru forma
       acută (AMS tip I) şi 1 la 24000 naşteri pentru formele cronice de boală (AMS tip II şi III). În peste 95%
       din cazuri această boală este determinată de anomalii ale genei SMN1 (Survival Motor Neuron 1), ce
       antrenează un deficit major al proteinei SMN .
                                      1;3
       La începutul anilor 1980, Werdnig şi Hoffman au descris o tulburare caracterizată prin slăbiciune
       musculară progresivă apărută în copilărie care a determinat moarte timpurie, iar din punct de vedere
       histopatologic s-a evidenţiat pierderea neuronilor din coarnele anterioare ale măduvei spinării.
       În 1995, a fost descrisă şi gena implicată în apariţia atrofiei musculare spinale. Aceasta codifică o
       proteină neuronală specifică, proteina de supravieţuire a neuronilor (SMN). Boala este determinată
       de mutaţii care apar la nivelul genei SMN1 (Survival Motor Neuron), iar severitatea se crede că este
       modulată de gene precum SMN2, NAIP (Neuronal Apoptosis Inhibitory Protein) sau PLS3 (Plastin
       3). Regiunea SMN de pe cromozomul 5q12.2-q13.3, formată din aproximativ 500 kb, este neobişnuit
       de complexă, cu secvenţe repetitive, pseudogene, elemente retrotranspozabile, deleţii, duplicaţii sau
       inversii. Persoanele neafectate au două copii ale genei SMN aranjate în tandem pe fiecare cromozom:
       SMN1 (copie telomerică - telSMN, SMNt sau SMNT) şi SMN2 (copie centromerică - cenSMN, SMNc,
       BCD541 sau SMNC). Ambele gene conţin 9 exoni şi diferă prin 8 nucleotide (cinci sunt intronice şi trei
       sunt exonice, situate la nivelul exonilor 6, 7 şi 8). Exprimarea genei SMN1 produce proteina SMN full-
       length (completă), în schimb, expresia SMN2 determină apariţia unei versiuni trunchiate a polipeptidei
       din care lipsesc 16 aminoacizi de la capătul carboxi-terminal.
       Persoanele cu AMS sunt fie homozigote pentru deleţia exonului 7 din SMN1 (Δ7 SMN1), fie heterozigoţi
       compuşi pentru Δ7 SMN1 şi o mutaţie intragenică a SMN1. Deleţia copiei telomerice a SMN (SMN1)
       este direct implicată în AMS, deoarece absenţa exonului 7 sau a exonilor 7 şi 8 este detectabilă la mai
       mult de 95% din persoanele afectate indiferent de forma clinică de manifestare .
                                                              3
       La pacienţii cu mutaţii, aproximativ 70-80% din produsul genei SMN este sub forma proteinei trunchiate.
       Toţi pacienţii cu atrofie musculară spinală păstrează cel puţin o copie a SMN2, însă aceasta este
       capabilă să genereze doar 10% din cantitatea de SMN full-length necesară, comparativ cu SMN1.
       Cei cu forma AMS tip I au mai puţin de 9% din cantitatea normală de SMN full-length (fl-SMN), cei cu
       AMS tip II au 14%, iar cei cu AMS tip III, aproximativ 18%. La un nivel al fl-SMN reprezentând 23%
       din concentraţia normală, funcţia motorie pare normală. Purtătorii asimptomatici au de obicei 45-55%
       din nivelul normal de fl-SMN.
       Tot în 1995, a fost identificată gena NAIP care codifică proteina NAIP (proteina inhibitoare neuronală


         276
   271   272   273   274   275   276   277   278   279   280   281