Page 280 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

18 TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

Stabilitate probă - 7 zile la 2-8ºC .
2
Metode – sunt disponibile mai multe modalităţi de testare:
1) analiza deleţiilor/duplicaţiilor MLPA pentru identificarea deleţiilor exonilor 7 şi 8 ale genei SMN1;
2) secvenţierea întregii gene SMN1 pentru identificarea mutaţiilor intragenice;
3) PCR cantitativ pentru stabilirea numărului de copii ale genei SMN2;
4) analiza dozajului genic PCR-bazată pentru identificarea numărului de copii ale genei SMN1 şi
depistarea stării de purtător asimptomatic.
Raportarea şi interpretarea rezultatelor
Vor fi comunicate mutaţiile depistate în gena SMN1 şi genotipul respectiv .
1
Nu există nici o corelaţie între deleţia exonilor 7 şi 8 SMN1 şi severitatea bolii. Studiile arată că
prezenţa a trei sau mai multe copii ale genei SMN2 se corelează cu un fenotip de boală mai puţin
sever. Astfel, s-a constatat că unele persoane homozigote pentru deleţii SMN1 care prezintă 5 copii
ale genei SMN2 sunt asimptomatice; din acest motiv se consideră că prezenţa a 5 copii SMN2 poate
compensa absenţa genei SMN1.
Deoarece AMS se transmite autozomal recesiv, în momentul concepţiei fiecare frate al unui individ
afectat are 25% şanse să fie purtător şi să prezinte afecţiunea, 50% şanse să fie purtător asimptomatic
şi 25% şanse să nu fie purtator şi să nu fie afectat.
Aproximativ 98% dintre părinţii unui copil afectat sunt heterozigoţi şi, prin urmare, au o mutaţie
cauzatoare de boală în gena SMN1, restul de 2% nu sunt purtători de mutaţii, iar anomaliile genetice
ale copiilor lor sunt apărute de novo .
Limite şi interferenţe
Secvenţierea nu poate stabili dacă o mutaţie punctiformă este situată în cadrul genei SMN1 sau
SMN2 decât în situaţiile în care una din aceste două gene este absentă. Identificarea unei mutaţii
raportate anterior la mai mult de o persoană afectată de boală dovedeşte că mutaţia este localizată
în gena SMN1.
Un procent de până la 4% din populaţia generală prezintă două gene SMN1 pe acelaşi cromozom.
În cazul unei astfel de situaţii analiza dozajului genic nu va putea identifica starea de purtător
asimptomatic al bolii .
3
Bibliografie

1. Bryan Tsao, Carmel Armon. Spinal Muscular Atrophy. www.emedicine.medscape.com, Ref Type:
Internet Communication.
2. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
3. Thomas W Prior, Barry S Russman, Spinal Muscular Atrophy, Gene Reviews, 2006.
www.ncbi.nlm.nih.gov. Reference Type: Internet Communication.

280