Page 50 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

17 TESTE SPECIALIZATE DE GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO
ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE

sunt marcat reduse, în schimb celulele B de memorie CD27+ nu sunt afectate. Acest lucru sugerează
că recăderile ar putea avea legătură cu retenţia de celule de memorie CD27+. Studiile au arătat că
subseturile de limfocite B circulante nu sunt influenţate de vârstă sau de sex, dar par a fi influenţate de
durata bolii (s-a observat creşterea numărului de celule CD27 high şi scăderea numărului de celule B
naive CD27- de-a lungul timpului) 1;6;9 .
Celulele B CD19+/CD5+
Populaţia de celule B din periferie poate fi împărţită în două compartimente (B1 şi B2) în funcţie
de expresia diferită a moleculelor de suprafaţă IgD, CD5, CD11b/CD18, CD23 şi CD45. Celulele B
convenţionale (celulele B2) exprimă pe suprafaţa lor nivele crescute de IgM şi IgD, pe când celulele
B1 prezintă o expresie minimă pe suprafaţa lor pentru IgD, CD45 şi virtual absentă pentru CD23. În
schimb, toate celulele B1 exprimă CD5 ARNm, dar nu toate prezintă pe suprafaţa lor CD5. Din acest
motiv, celulele B1 pot fi împărţite, în funcţie de expresia pe suprafaţa lor a moleculei CD5, în două
subpopulaţii: B1a (CD5+) şi B1b (CD5-). Se pare că celulele B1 derivă din progenitori distincţi faţă de
cei ai celulelor B2, ce reprezintă majoritatea celulelor B în timpul vieţii fetale. Astfel, toate celulele B
din ficatul fetal murin sunt de tip B1 pe când în splina fetală murină proporţia lor este de 40-60%. La
animalele adulte celulele B1 reprezintă mai puţin de 10% din celulele splenice B IgM+. Celulele B1 se
găsesc din abundenţă în cavitatea peritoneală.
Studiile au arătat faptul că la oameni aproximativ 20% din celulele B din sângele periferic sunt
CD5+, reprezentând astfel o componentă majoră a populaţiei de celule B. Celulele B1a produc
anticorpi naturali IgM polireactivi, cu specificitate atât faţă de antigenele bacteriene cât şi faţă de
autoantigene.
În anumite circumstanţe aceşti anticorpi sunt implicaţi în patogeneza bolilor autoimune .
3;8
În lupus, celulele T contribuie la alterarea self-toleranţei prin facilitarea producţiei de autoanticorpi
de către celulele B autoreactive. Totodată aceste celule prezintă o creştere a expresiei markerilor de
activare. În mod normal, la menţinerea toleranţei faţă de self contribuie în parte şi acţiunea supresivă
a celulelor T reglatorii (Treg). Studiile au demonstrat că la pacienţii cu lupus în perioada activă există
o scădere a numărului de celule Treg (CD4+/CD25+) în periferie .
4
Imunofenotipare limfocitară – profil autoimun şi recomandări pentru efectuarea acestui test
Profilul autoimun cuprinde următoarele celule exprimate în valoare procentuală şi absolută:
• numărul de leucocite, granulocite, limfocite, monocite;
• numărul total de celule T (CD3+);
• celule T helper (CD4+);
• celule Treg (CD25++/CD127-);
• celule T CD8+;
• raport CD4+/CD8+;
• celule T imature (CD4+/CD8+)
• celule B (CD19+), celule B imature (CD19+/CD5+), celule B CD19+/CD27++;
• celule NK (CD16+/CD56+);
• celule T activate (CD3+/HLA DR+).
Urmărirea tabloului imunofenotipic limfocitar este util în monitorizarea clinică a bolilor autoimune, în
corelaţie cu tipul şi stadiul afecţiunii cât şi cu tratamentul imunosupresiv administrat . 5
Specimen recoltat - sânge venos .
5

50