Page 579 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3
P. 579

GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE                          21
                    AL  LABORATOARELOR  SYNEVO             TESTE DE MICROBIOLOGIE




                    21.7.2 Examenul bacteriologic al lichidului cefalo-rahidian

        Informaţii generale
        Meningitele bacteriene sunt boli acute severe care, datorită sechelelor neuro-psihice şi mortalităţii
        crescute, reprezintă o urgenţă maximă atât pentru clinician, cât şi pentru personalul laboratorului de
        microbiologie clinică .
                       1
        Lichidul cefalorahidian apare ca secreţie a plexurilor coroide din ventriculii cerebrali şi prin difuziune
        liberă din ţesutul nervos. Format în ventriculii cerebrali, LCR trece în spaţiul subarahnoidian prin trei
        foramene ale ventriculului IV. Resorbţia LCR prin vilii şi granulaţiile arahnoidiene este în echilibru cu
        secreţia.
        Rolul fiziologic al LCR este de protecţie biomecanică (amortizare şi menţinere a formelor anatomice proprii
        SNC) şi biodinamică (eliminarea surplusului de lichid interstiţial, menţinerea homeostaziei mediului în care
        funcţionează neuronii). Barierele hematomeningee şi hematoencefalică reduc accesul agenţilor infecţioşi,
        al metaboliţilor toxici, dar şi al chimioterapicelor către LCR şi ţesutul nervos .
                                                           3
        Infectarea SNC se poate produce:
        •  Hematogen, în cursul unor bacteriemii (când se depăşesc 10  UFC/ ml sânge) sau viremii cu diferite
                                                    4
        porţi de intrare;
        •  Prin contiguitate, din focare infecţioase juxtameningiene: otite medii acute, sinuzite, mastoidite;
        •  Din exterior, după fracturi craniene (meningite traumatice cu cel mai variat spectru etiologic), puncţii
        rahidiene sau intervenţii chirurgicale pe nevrax (meningite iatrogene, eventual cu tulpini bacteriene de
        spital) şi la pacienţi cu anomalii congenitale (meningocel ş.a.).
        •  Rar pe cale intraneurală: virusul rabic prin nervii senzitivi periferici, ocazional virusul Herpes simplex
        prin rădăcinile nervului trigemen sau ale nervilor sacraţi .
                                               1;3
        Infecţiile SNC pot evolua ca:
        •  Meningite purulente cauzate cel mai frecvent de bacterii;
        •  Meningite  cu  lichid  clar  şi  evoluţie  acută:  sunt  determinate  mai  frecvent  de  virusuri,  uneori  de
        leptospire.  Ocazional  au  variate  alte  cauze  (chimice,  fizice,  alergice,  neoplazii,  focare  supurative
        parameningeale);
        •  Meningite cu lichid clar şi evoluţie cronică: posibilă etiologia tuberculoasă, sifilitică sau fungică;
        •  Encefalite şi meningoencefalite mai frecvent de etiologie virală;
        •  Abcese cerebrale .
                       1;3
        Etiologia infecţioasă a meningitelor şi meningoencefalitelor este variată:
        •  Virusuri: enterovirusuri, paramixovirusuri, adenovirusuri;
        •  Bacterii: N. meningitidis, Str. pneumoniae, Str. agalactiae, H. influenzae, S. aureus,
        L.monocitogenes, M. tuberculosis şi rar Enterobacteriaceae, Spirochete;
        •  Fungi: Candida albicans, Cryptococcus neoformans;
        •  Paraziţi: Toxoplasma gondii, Naegleria fowleri, Plasmodium spp .
                                                       1;3
        Prelevarea şi transportul probelor
        Prelevarea probelor de LCR este de competenţa exclusivă a specialiştilor infectionişti, neurologi sau
        neurochirurgi şi se realizează prin  puncţionarea spaţiului subarahnoidian la nivel lombar, suboccipital


                                                                           579
   574   575   576   577   578   579   580   581   582   583   584