Page 88 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

18 TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

18. TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ
18.1 TESTE DE GENETICĂ UMANĂ
18.1.1 AFECŢIUNI HEMATOLOGICE

18.1.1.1 Mutaţia factorului V Leiden - detecţie şi genotipare

Informaţii generale şi recomandări
Trombofilia reprezintă o condiţie ereditară sau dobândită asociată cu o predispoziţie individuală faţă
de evenimente trombotice.
Principalele manifestări clinice generate de trombofilie sunt: boala tromboembolică, avorturile
recurente de cauză incertă, complicaţii ale sarcinii (preeclampsie, retard de creştere intrauterină,
apoplexia uteroplacentară, moartea fătului în uter, naştere prematură), sindroamele coronariene acute
(angina instabilă, infarct miocardic), necroza aseptică de cap femural.
Trombofilia trebuie suspectată în următoarele situaţii clinice: evenimente trombotice survenite la
pacienţi tineri (<50 ani), tromboze recurente, antecedente familiale de afecţiuni tromboembolice,
complicaţii multiple ale sarcinii, tromboze venoase în teritorii anatomice “neobişnuite”: vena portă,
vene hepatice, mezenterice, cerebrale etc.
Până la 70% dintre pacienţii diagnosticaţi cu o forma de trombofilie prezintă unul sau mai multe
defecte genetice majore. Dintre acestea, factorul V Leiden şi mutaţia G20210A a protrombinei sunt
responsabile pentru mai mult de jumătate din cazurile de trombofilie ereditară. Aceste mutaţii sunt
relativ recent descoperite (din 1994) şi au la baza substituţii nucleotidice unice, care pot fi detectate în
prezent prin tehnici moleculare . 6
Factorul V Leiden constituie o variantă anormală a factorului V ce devine rezistent la acţiunea proteinei
C activate (APC). Este generat de o mutaţie punctiformă a genei de pe cromozomul 1q23 care codifică
sinteza factorului V, prin substituţia guaninei (G) cu adenina (A) în poziţia 1691. În produsul proteic,
substituţia nucleotidică se exprimă prin înlocuirea argininei din poziţia 506 cu glutamina (mutaţia
R506Q). Factorul V astfel modificat este denumit factor Leiden, alterarea constând în modificarea
situsului de legare a APC.
Ca urmare a acestei mutaţii, factorul V Leiden este inactivat de 10 ori mai lent decât cel normal şi
persistă mai mult timp în circulaţie, cea ce conduce la o generare crescută de trombină şi astfel, la
hipercoagulabilitate .
2;3
Analizele genetice au indicat faptul că această mutaţie este responsabilă de 85-90% din cazurile de
rezistenţă la APC .
4
Mutaţia este transmisă autozomal co-dominant şi este prezentă la aproximativ 3-7% din populaţia
caucaziană, fiind astfel cea mai frecventă cauză de trombofilie ereditară .
2
Aceasta mutaţie a fost confirmată la pacienţi cu tromboză venoasă profundă, embolie pulmonară,
ocluzia venei centrale a retinei, tromboza sinusurilor cerebrale şi tromboza venelor hepatice. Mutaţia
este depistată la 10-20% dintre pacienţii aflaţi la primul episod de tromboză venoasă. De asemenea,
40% din pacienţii <50 ani aflaţi la primul episod de tromboză venoasă şi 60% din pacientele gravide
cu tromboză venoasă sunt purtători ai acestei mutaţii.
Riscul de tromboză depinde de statusul homozigot sau heterozigot pentru această mutaţie. Indivizii

88