Page 87 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1
P. 87

IndicaŃii - în combinaŃie cu hematocritul şi concentraŃia de hemoglobină, numărul de eritrocite este util în detectarea şi
                  monitorizarea anemiei şi eritrocitozei/policitemiei.
                  Metodă de determinare - eritrocitele sunt numărate de analizorul automat în timpul trecerii acestora printr-un orificiu
                  prin care sunt dirijate într-un singur rând prin metoda de focusare hidrodinamică 4;6-8;9;14;16;19 .
                  Valori de referinŃă - valori diferite în funcŃie de vârstă şi sex (vezi anexa 7.1.1); se exprimă în număr de eritrocite
                           3
                                                12
                                                   9
                  x10 /µL (mm ) sau număr de eritrocite x10 /L .
                     6
                  SemnificaŃie clinică
                  Numărul de eritrocite ca singur parametru are valoare diagnostică mică; o evaluare corectă a masei de eritrocite a
                  organismului poate fi obŃinută doar în corelaŃie cu hematocritul. Numărul de eritrocite este influenŃat de modificările
                  volumului plasmatic, ca de exemplu în sarcină sau în tulburări ale echilibrului hidro-electrolitic 4;6;14 .
                  1. Scăderea numărului de eritrocite: determină anemie. Anemia este definită din punct de vedere funcŃional printr-o
                  masă eritrocitară insuficientă pentru asigurarea unei cantităŃi adecvate de oxigen Ńesuturilor periferice. În practică, se
                  consideră anemie atunci când concentraŃia de hemoglobină, hematocritul şi/sau numărul de eritrocite sunt sub valorile
                  de referinŃă . Diagnosticul este dificil dacă doar unul din parametri este sub valorile limită; în acest caz hemograma
                           7
                  trebuie monitorizată în continuare pentru stabilirea unui diagnostic corect.
                  În anemia acută datorată hemoragiei, numărul de eritrocite şi concentraŃia de hemoglobină rămân nemodificate în
                  primele ore datorită pierderii concomitente de plasmă; ele încep să scadă pe măsură ce se produce corecŃia deficitului
                  volemic.
                  În  anemiile  cronice  volumul  sanguin  este  aproape  normal  prin  creşterea  compensatorie  a  volumului  plasmatic,  iar
                  numărul  de  eritrocite  şi  hematocritul  sunt  de  obicei  scăzute.  Totuşi,  în  condiŃiile  asociate  cu  microcitoză  marcată
                  (anemie feriprivă severă, talasemie), numărul de eritrocite poate rămâne în limite normale sau poate fi chiar crescut.
                  Anemia  relativă  este  o  condiŃie  caracterizată  prin  masă  normală  de  eritrocite,  dar  cu  volum  sanguin  crescut  prin
                  creşterea volumului plasmatic, ca de exemplu în sarcină, splenomegalie masivă. În această situaŃie proteinele totale
                  plasmatice sunt la limita inferioară a normalului, spre deosebire de anemia cronică în care proteinele totale sunt în
                            19
                  limite normale .
                  Pentru a identifica cauza anemiei, informaŃiile privind istoricul bolii şi examinarea fizică trebuie integrate cu câteva teste
                  de laborator cheie, cum ar fi determinarea numărului de reticulocite, indicilor eritrocitari, examinarea frotiului de sânge
                  colorat  şi  eventual  a  măduvei  osoase.  PrezenŃa  altor  anomalii  hematologice  (trombocitopenie,  anomalii  ale
                  leucocitelor)  orientează  diagnosticul  spre  o  posibilă  insuficienŃă  medulară  datorată  anemiei  aplastice,  unei  boli
                  hematologice  maligne  sau  dislocării  măduvei  osoase  prin  procese  patologice  de  cauză  extrahematologică.
                  Pancitopenia poate apărea şi ca urmare a distrucŃiei periferice sau sechestrării celulare prin hipersplenism.
                  2.  Creşterea  numărului  de  eritrocite  (concentraŃiei  de  hemoglobină  şi/sau  hematocritului)  determină  eritrocitoză.
                  Eritrocitoza poate fi rezultatul creşterii masei eritrocitare totale (policitemie/eritrocitoză absolută) ori poate fi consecinŃa
                  reducerii volumului plasmatic (eritrocitoză relativă/falsă) .
                                                          14

                                          14
                          Clasificarea eritrocitozei
                      A.  Eritrocitoză/policitemie relativă (peudoeritrocitoză): hemoconcentraŃie; sindromul Gaisbıck.
                      B.  Policitemie (eritrocitoză absolută)
                          1.Policitemie primară: policitemia vera; policitemia primară familială.
                          2.Policitemie secundară:
                                 a.  Secundară scăderii oxigenării tisulare (eritrocitoză fiziologică/hipoxică):
                                        eritrocitoză de altitudine;
                                        boli pulmonare: cord pulmonar cronic; hipertensiune pulmonară primară;
                                        boli congenitale de cord cianogene;
                                        sindroame de hipoventilaŃie: hipoventilaŃie alveolară primară; sindromul Pickwick; apneea
                                        de somn;
                                        hemoglobine  anormale:  ereditare/dobândite  (medicamente,  substanŃe  chimice,  fumat:
                                        carboxihemoglobină);
                                        policitemia familială.
                                 b.  Secundară producŃiei aberante de eritropoietină (eritrocitoză nefiziologică):
                                        boli  renale:  carcinomul  renal  şi  alte  tumori  renale;  rinichiul  polichistic;  rinichiul  în
                                        potcoavă; hidronefroză; stenoză de arteră renală;
                                        carcinomul hepatocelular şi alte tumori hepatice;
                                        tumori vasculare cerebeloase;
                                        leiomiomul şi tumori fibroide uterine;
   82   83   84   85   86   87   88   89   90   91   92