Page 91 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1
P. 91

3. VEM crescut (>100 fL): anemia macrocitară. Pe baza criteriilor biochimice şi morfologice anemiile macrocitare se pot
                                                                   3
                  împărŃi în două grupuri: anemii megaloblastice şi non-megaloblastice .
                                     3
                  În anemiile megaloblastice  marca morfologică este reprezentată de prezenŃa precursorilor eritroizi anormali în măduva
                  osoasă,  caracterizaŃi  prin  dimensiuni  crescute  şi  alterări  specifice  în  aspectul  cromatinei  nucleare.  Aceste  celule
                  distincte  reprezintă  expresia  morfologică  a  unei  anomalii  biochimice,  respectiv  întârzierea  sintezei  de  ADN.  Rata
                  sintezei hemoglobinei, respectiv sinteza ARN, nu este afectată  în  timp ce rata diviziunilor celulare  este redusă,  în
                  consecinŃă componentele citoplasmatice, în special Hb sunt sintetizate în exces în timpul  întârzierii între diviziunile
                  celulare, ducând la formarea unor eritrocite de dimensiuni crescute. Cele două modificări caracteristice de pe frotiul de
                  sânge care permit diferenŃierea anemiilor megaloblastice sunt prezenŃa macroovalocitelor şi a neutrofilelor cu nucleu
                  hipersegmentat. În anemia megaloblastică VEM este de obicei >110 fL (110 – 130 fL, chiar până la 160 fL).

                                 Clasificarea patogenică a anemiilor megaloblastice
                          I. Deficitul de vitamină B12:
                            A. Dietă deficitară (rară: vegetarianismul strict, de lungă durată, fără ouă şi produse lactate; mai frecventă la
                  copiii născuŃi din mame strict vegetariene sau la cei cu diete restrictive în fenilcetonurie).
                            B.  MalabsorbŃie de vitamina B12:
                                 ·    Anemia pernicioasă (boală autoimună caracterizată prin atrofie gastrică şi pierderea factorului
                                    intrinsec).
                                 ·    DeficienŃă ereditară de factor intrinsec (anemia pernicioasă ereditară).
                                 ·    MalabsorbŃia vitaminei B12 din alimente (chirurgia gastrică, pacienŃi cu gastrită şi aclorhidrie,
                                    infecŃia cu Helicobacter pylori).
                                 ·    InsuficienŃă pancreatică.
                                 ·    Sindromul Zollinger-Ellison.
                                 ·    Competitia  biologică  pentru  vitamina  B12:  proliferarea  bacteriană  a  intestinului  subŃire
                                    (anomalii  structurale:  diverticuli,  stricturi,  fistule,  ansă  oarbă  sau  ale  motilităŃii:  disfuncŃia
                                    autonomă din diabet); infestarea cu Diphyllobothrium latum.
                                 ·    Boli  ileale:  sprue  tropical,  boli  intestinale  inflamatorii,  boală  celiacă,  rezecŃii  ileale,  by-pass
                                    jejuno-ileal pentru obezitate, radioterapia cu afectarea ileonului, boli ileale infiltrative (limfom,
                                    sclerodermie).
                                 ·    MalabsorbŃia familială selectivă a vitaminei B12 (Sindromul Imerslund-Gräsbeck).
                                 ·    MalabsorbŃia vitaminei B12 indusă de toxice şi medicamente: alcool, colchicină, metformin,
                                    neomicină, colestiramină, acid paraaminosalicilic.
                            C. Defecte în tranportul şi metabolismul intracelular al vitaminei B12:
                                 ·    Boli  genetice:  mutaŃii  genetice  care  afectează  metabolismul  intracelular  al  cobalaminei
                                    (aciduria metilmalonică şi hiperhomocisteinemia); deficienŃă de transcobalamina II.
                                                      3;7
                                 ·    Toxicitatea oxidului nitros .
                          II. Deficitul de folaŃi:
                          A. Dietă deficitară (prematuri, dieta exclusiv lactată la sugari fără suplimentare cu folaŃi, dieta restrictivă din
                  fenilcetonurie, abuzul de alcool).
                          B.  Nevoi  crescute:  sarcină,  alăptare,  copii  în  perioada  de  creştere,  anemia  hemolitică  cronică,  boli
                  neoplazice, hipertiroidism.
                          C.  Pierderi crescute: dializă cronică.
                          D.  MalabsorbŃie de folaŃi:
                                 ·    Boli intestinale: sprue tropical, boala celiacă, boli intestinale inflamatorii, rezecŃii jejunale.
                                 ·    Dermatită herpetiformă.
                                 ·    Aclorhidria endogenă sau iatrogenică.
                                 ·    InsuficienŃa pancreatică în care se administrează terapie de substituŃie orală.
                          E.  Deficit de folaŃi indus toxic/medicamentos: abuzul de alcool, sulfasalazină, anticonvulsivante (în special
                  hidantoinele; acidul valproic), antifolaŃi (metotrexat, trimetoprim-sulfametoxazol, pirimetamină), contraceptivele orale.
                          F.  Defecte moştenite ale transportului şi metabolismului:
                                 ·    Deficitul de tetradidrofolat reductază.
                                 ·    MalabsorbŃia ereditară de folat.
                          III.  Boli  moştenite  ale  sintezei  de  ADN:  aciduria  orotică,  sindromul  Lesch-Nyhan,  anemia  megaloblastică
                  responsivă la tiamină.
   86   87   88   89   90   91   92   93   94   95   96