Page 88 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1
P. 88

boli endocrine: sindrom Cushing, hiperaldosteronism primar, tumori ovariene virilizante,
                                        sindrom Barter, feocromocitom;
                                        medicamente: androgeni, abuz de eritropoietină;
                                        policitemia familială.
                          3. Policitemie idiopatică.
                  InterferenŃe  4;6;8;16;19
                  1. Recoltarea cu pacientul în poziŃie culcată determină scăderea numărului de eritrocite (şi hematocritului) cu 5 - 10%
                  (prin  redistribuirea  lichidului  din  spaŃiul  interstiŃial  spre  circulaŃie  datorită  modificării  presiunii  hidrostatice  la  nivelul
                  membrelor inferioare).
                  2. Stresul poate determina creşterea numărului de eritrocite.
                  3. Staza venoasă prelungită >2 minute în timpul venopuncŃiei determină creşterea numărului de eritrocite cu ~10% (şi
                  creşterea  semnificativă  a  hematocritului).  De  asemenea,  recoltarea  după  efort  fizic  intens  determină  creşterea
                  numărului de eritrocite cu până la 10% (ca şi creşterea concentraŃiei de hemoglobină). Toate acestea se datorează
                  hemoconcentraŃiei.
                  4. Deshidratarea cu hemoconcentraŃie consecutivă (şoc, arsuri severe, obstrucŃie intestinală, vărsături/diaree
                  persistente, abuz de diuretice) poate masca prezenŃa anemiei. De asemenea, hiperhidratarea pacientului
                  (administrarea masivă de lichide i.v.) poate determina niveluri fals scăzute ale numărului de eritrocite.
                  5. PrezenŃa aglutininelor la rece în titru mare determină, dacă sângele este păstrat la temperatura camerei, niveluri fals
                  scăzute ale numărului de eritrocite şi un VEM fals crescut; în consecinŃă hematocritul este fals scăzut, iar HEM şi
                  CHEM sunt crescute.
                  6. PrezenŃa de crioglobuline în concentraŃie mare poate interfera cu determinarea numărului de eritrocite.
                  7. Trombocitele mari/macrotrombocitele (ex.: din trombocitemia esenŃială) pot fi numărate ca eritrocite.
                  8. Numeroase medicamente pot determina creşterea sau scăderea numărului de eritrocite:
                      -   pot scădea numărul de eritrocite aproape toate clasele de medicamente;
                      -   pot determina creşteri ale numărului de eritrocite:  corticotropina, glucocorticoizii, danazolul, eritropoietina,
                                                                     6
                          antitiroidienele, hidroclorotiazida, pilocarpina, mycophenolatul .

                  HEMATOCRITUL (VOLUMUL PACHETULUI DE CELULE)
                  Hematocritul măsoară raportul dintre volumul ocupat de eritrocite şi volumul sanguin total.
                  IndicaŃii - detectarea şi monitorizarea anemiei şi policitemiei.
                  Metoda de determinare - analizorul automat calculează hematocritul prin determinarea numărului de eritrocite/L de
                  sânge şi măsurarea amplitudinii impulsurilor în eritrocite prin metoda luminii dispersate .
                                                                                9
                  Valori  de  referinŃă  -    diferite  în  funcŃie  de  vârstă  şi  sex  (vezi  anexa  7.1.1).  Hematocritul  se  exprimă  ca  fracŃie
                                 9
                  decimală/ca procent .
                  SemnificaŃie clinică
                  Hematocritul depinde de masa eritrocitară, volumul eritrocitar mediu şi volumul plasmatic.
                  De obicei, atunci când hematiile sunt de mărime normală, modificările hematocritului le urmează pe cele ale numărului
                  de  eritrocite.  Totuşi  în  anemia  micro-/macrocitară  relaŃia  poate  să  nu  se  păstreze.  De  exemplu,  în  talasemie
                  hematocritul scade deoarece hematiile microcitare ocupă un volum mai mic, în timp ce numărul de eritrocite poate fi
                  normal/crescut 8;16 .
                  1.Scăderea hematocritului:
                      - anemie; la un Hct <30% (0.30) un pacient este moderat – sever anemic;
                      - creşterea volumului plasmatic (sarcină).
                  2. Creşterea hematocritului:
                      -   eritrocitoză/policitemie;
                      -   hemoconcentraŃie (ex.: şoc; aport insuficient de lichide: copii mici, vârstnici; poliurie etc.) .
                                                                                        8
                  Valori critice   - un Hct <20% poate determina insuficienŃă cardiacă şi deces;
                                           - Hct >60% se asociază cu coagularea spontană a sângelui .
                                                                        6
                  InterferenŃe
                  1. Excesul de anticoagulant (cantitate insuficientă de sânge) determină scăderea volumului eritrocitar şi în consecinŃă
                  scăderea Hct determinat manual (efect mai pronunŃat pentru K3-EDTA decât pentru K2-EDTA).
                  2. În sângele arterial Hct este cu ~2% mai mare decât în sângele venos.
                  3. În reticulocitoză, leucocitoză marcată, prezenŃă de crioglobuline sau macrotrombocite analizorul automat poate
                  determina valori fals crescute ale Hct (volumele mai mari ale reticulocitelor şi leucocitelor intră în calculul Hct).
                  4. Valori fals scăzute ale Hct pot apărea în cazuri de hemoliză in vitro, autoaglutinare, microcitoză 4;6;8;16;19 .
   83   84   85   86   87   88   89   90   91   92   93