Page 133 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 5
AL LABORATOARELOR SYNEVO METODE DE LUCRU

eritroblaştilor, macrotrombocitelor sau altor resturi celulare poate produce evenimente contaminante
în “poarta limfocitară”. În plus celulele limfoide maligne pot să nu se încadreze în modelele standard
de dispersie a luminii . Resturile subcelulare şi agregatele celulare pot fi distinse de celule după
1
mărime (FS), iar celulele moarte au FS mai mică şi SS mai mare decât celulele vii, diferenţe care se
păstrează şi după fixarea cu paraformaldehidă, deşi toate celulele sunt atunci moarte .
3
O metodă de confirmare a “gating”-ului limfocitar bazat pe lumina dispersată utilizează anticorpii
monoclonali conjugaţi CD45 şi CD14, care identifică mai précis cele 3 populaţii leucocitare. Astfel
limfocitele au cele mai mici FS şi SS, cel mai mare nivel de CD45 si sunt negative pentru CD14.
Granulocitele au cel mai mare SS, nivel mai scazut de CD45 şi intermediar pentru CD14. Monocitele
au FS, SS mari şi nivele ridicate pentru CD45 şi CD14. Eritrocitele şi plachetele sunt negative pentru
ambii markeri. În plus leucocitele maligne cu caracteristici de celule precursoare prezintă expresia
CD45 şi/sau CD14 alterată .
1
Coexpresia unui antigen de suprafaţă pe mai multe tipuri celulare (CD4 se poate găsi atât pe limfocite,
cât şi pe monocite) şi prezenţa fenomenului de legare nespecifică a anticorpilor monoclonali, fac
“gating”-ul crucial în identificarea corectă a tipurilor/subtipurilor celulare specifice dintr-un amestec
celular. Citometrele folosesc trei tipuri de porţi: rectilinii, eliptice şi amorfice. Porţile amorfice sunt cele
mai versatile întrucât se pot prezenta sub orice formă şi permit o selecţie mai bună a celulelor .
4,5
Autofluorescenţa provine din componente celulare normale cu fluorescenţă, ca riboflavina sau
flavoproteinele, iar aceasta trebuie scăzută din intensitatea fluorescentă totală .
3
Fluorocromii
Lumina este o formă de radiaţie electromagnetică care se caracterizează printr-o lungime de undă şi
frecvenţă, lungimea de undă fiind cea care determină culoarea luminii. Lumina percepută de ochiul
uman prezintă un spectru îngust de lungime de undă (400–700 nm), între domeniul ultraviolet şi
infraroşu.
Energie Energie
înaltă joasă
400 nm 500 nm 600 nm 700 nm

Ultraviolet Infraroúu

Spectru vizibil
Figura 5.7.3

Fluorocromii sunt coloranţi esenţiali, care absorb lumina (laser) la o anumită lungime de undă şi
o emit din nou la o lungime de undă mai mare. Aceste două procese fizice se numesc excitaţie/
absorbţie, respectiv emisie. Emisia luminii are loc rapid (în câteva nanosecunde) şi este cunoscută ca
fluorescenţă. Diferenţa dintre lungimea de undă a excitaţiei şi lungimea de undă a emisiei se numeşte
diferenţă Stokes (Stokes shift) .
2
Pentru ca un fluorocrom să fie folosit în practica clinică, acesta trebuie să întrunească anumite

133