Page 216 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1

7 TESTE DE HEMATOLOGIE GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

de creştere granulo-monocitari.
▪ Raport G/E crescut: infecţii severe, reacţie leucemoidă, leucemie mieloidă cronică. în
aceasta din urmă raportul G/E poate ajunge până la 10-50/1, seria granulocitară prezentând
morfologie şi maturaţie normală, uneori cu procent mai mare de mieloblaşti (mai mare
decât în sânge), cu număr crescut de eozinofile şi bazofile, putând fi prezente celule cu
granulaţii mixte; uneori numărul de mitoze poate fi crescut şi sunt frecvente celulele rupte.
În faza accelerată a leucemiei mieloide cronice cresc precursorii mieloizi, bazofilele, blaştii
şi poate apărea anomalia pseudo-Pelger-Huet în neutrofile şi eozinofile. Aceste modificări
se accentuează în faza blastică, în special creşterea procentului de blaşti .
4
IV. Megakariopoieza: megakarioblaştii nu pot fi de obicei recunoscuţi cu uşurinţă pe frotiul medular; se
pot identifica megakariocitele bazofile (10-15% din numărul total), megakariocitele granulare (60-70%)
şi megakariocitele trombocitogene (10-20%). Megakariocitele sunt celule foarte mari (30-150 µm),
poliploide (8N, 16N, 32N etc.) . Megakariocitele bazofile au citoplasma intens bazofilă (număr crescut
4
de ribozomi) indiferent de gradul de ploidie, iar nucleul este sferic, cu aspect tânăr. Megakariocitele
granulare au citoplasma roşie “ca vinul” datorită granulaţiilor, iar nucleul este neregulat, cu număr
variabil de lobi. Megakariocitele trombocitogene prezintă gruparea granulaţiilor în viitoarele trombocite,
trombocite adiacente la periferia lor, iar nucleul este mai mic şi mai dens. Megakariocitele constituie
tipul celular cel mai puţin abundent din măduvă, de obicei <1% .
3
Anomalii ale megakariocitelor:
▪ Micromegakariocitele: celule mici, cu nucleu rotund/hipolobulat şi citoplasma redusă
cantitativ şi puţine granule – întâlnite în condiţiile cu turn-over trombocitar crescut (purpura
trombocitopenică imună), leucemia mieloidă cronică, metaplazia mieloidă .
4;5
▪ Micromegakariocite diploide: celule foarte mici (12-20 µm) asemănătoare celorlalte celule
hematopoietice, cu nucleu mic, rotund, cu cromatină fină şi citoplasmă redusă cantitativ,
granulară – caracteristice sindroamelor mielodisplazice .
5
▪ Megakariocite gigante, numeroase, izolate/în cuiburi – în trombocitemia esenţială,
metaplazia mieloidă . 4
▪ Megakariocite cu nucleu hiperlobulat, cu lobi inegali, “explodaţi”, având cromatina fină – în
anemia megaloblastică, sindroame mielodisplazice .
4
▪ Megakariocite mari mononucleare, megakariocite cu nuclei multipli dispersaţi şi
megakariocite hipogranulare – în sindroamele mielodisplazice.
▪ Prezenţa de neutrofile în citoplasma megakariocitelor (emperipolesis) care pătrund pasiv
prin sistemul membranelor de demarcaţie . 5
V. Limfocitele prezente în măduvă sunt de obicei limfocite mici. Limfocitele şi plasmocitele sunt celulele
cele mai neuniform distribuite din măduvă, limfocitele fiind dispuse uneori în noduli, iar plasmocitele
în manşoane, perivascular . Limfocitele sunt crescute în limfocitozele reactive şi sindroamele
3;5
limfoproliferative. Uneori pot fi întâlnite în măduva normală plasmocite binucleate . Plasmocitele sunt
4;5
crescute în plasmocitozele reactive, când pot fi prezente plasmocite cu citoplasmă “flambată”, cu corpi
Russell sau cu cristale intracitoplasmatice şi în mielomul multiplu . În mielomul multiplu plasmocitele
4
anormale proliferează în plin parenchim medular printre celelalte celule hematopoietice, spre deosebire
de plasmocitozele reactive în care sunt dispuse perivascular . Plasmocitele mielomatoase pot prezenta
5
un spectru larg de aspecte ale citoplasmei şi nucleului şi grade diferite de maturitate, uneori chiar în
216