Page 217 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1
P. 217

GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE                            7
                    AL  LABORATOARELOR  SYNEVO               TESTE DE HEMATOLOGIE




        acelaşi specimen de măduvă. Acestea au de obicei mai multă citoplasmă decât plasmocitele normale,
        mai deschis colorată, frecvent cu vacuole, uneori cu granulaţii roşii, nucleul rotund poate fi localizat
        mai central decât în plasmocitul normal, cromatina este de obicei mai putin condensată, frecvent cu
        nucleol vizibil, ocazional foarte mare, bizar/chiar doi nucleoli; în mielom sunt crescute plasmocitele
        binucleate sau cu mai multi nuclei, celulele “flambate” şi plasmocitele cu corpi Russell .
                                                                     4
        VI.  Monocitele  din  măduvă  sunt  identice  cu  cele  din  sângele  periferic.  Macrofagele  (histiocitele)
        medulare sunt celule mari, cu raport nucleu-citoplasmă scăzut, citoplasmă cu contur neregulat, de
        culoare gri, cu numeroase granulaţii mici roşu-purpurii şi granulaţii azurofile mai mari, număr variabil de
        particule ingerate (celule întregi/distruse, nuclei, granule de hemosiderină etc.) şi vacuole, majoritatea
        la periferia celulei reflectând pinocitoză; nucleul este mic, oval, de obicei unic, dar poate fi multiplu,
        localizat excentric, cu cromatina uniform distribuită, cu cel puţin un nucleol evident; histiocitele active
        au cromatina mai condensată.
            ▪   Eritrofagocitoza este crescută în stările hemolitice, după transfuzii sau anumite medicamente.
                Digestia multor eritrocite determină degenerarea rapidă a macrofagelor, care apar cu nucleul
                picnotic, cu cromatină indistinctă şi fără nucleol, iar citoplasmă este vacuolată/spumoasă.
            ▪   Materiale străine în macrofagele: depozite crescute de fier (granulaţii mari de hemosiderină
                care apar ca particule galben-aurii refractile intracitoplasmatice), purpură trombocitopenică
                imună, hiperlipemie.
            ▪   Macrofage anormale sunt întâlnite în măduvă în: sindromul histiocitelor “albastre ca marea”
                (macrofage cu citoplasmă albastru-strălucitor/albastru-verzui), boala Gaucher (macrofage
                cu incluzii lipidice, citoplasmă cu aspect “în foi de ceapă”), boala Niemann-Pick (macrofage
                cu  incluzii  lipidice,  citoplasmă  cu  aspect  spumos/”în  fagure”),  cistinoză  (macrofage
                încărcate cu cristale birefringente). Celule pseudo-Gaucher/histiocite “albastre ca marea”
                pot fi uneori întâlnite în condiţii cu cantităţi crescute de produşi de degradare: leucemii,
                în special leucemia mieloidă cronică, limfoame, mielom, talasemie majoră, cancer tratat,
                infecţii virale, mononucleoză infecţioasă, policitemia vera, lupus eritematos sistemic. De
                asemenea macrofage anormale sunt întâlnite în infecţii parazitare şi fungice (histoplasmoză,
                candidoză), histiocitoză malignă, histiocitoză X .
                                                4
        VII. Celulele non-hematopoietice care pot fi uneori observate pe frotiurile de măduvă sunt: adipocite (în
        hipoplazia/aplazia medulară), celule stromale, celule reticulare, osteoblaşti şi osteoclaşti (în special la
        copii şi în măduva fetalăosteoblaştii trebuie diferenţiaţi de plasmocite, iar osteoclaştii de megakariocite

        sau de metastazele medulare) , mastocite (în hipo-/aplazie medulară, limfoame, leucemie limfocitară
                              5
        cronică, boli infecţioase, mastocitoză sistemică). În mod normal aceste celule reprezintă <1% din
        celularitatea medulară .
                        3
        VIII. Celulele atipice: pot fi reprezentate de celule blastice, celule mielomatoase, limfomatoase sau
        celule carcinomatoase.
        Limite şi interferenţe
        1. Variaţii fiziologice: la copii limfocitele sunt mai numeroase în măduvă, în special la copiii până la 4
        ani unde pot costitui până la 40% din celularitatea medulară; plasmocitele sunt rare la copii. În prima
        lună de viaţă celulele eritroide sunt proeminente datorită nivelurilor crescute de eritropoietină. De
        asemenea copiii tind să aibă un număr mai mare de eozinofile şi precursori eozinofilici .
                                                                     3
        2. Evaluarea aspiratului medular oferă puţine informaţii privind celularitatea totală a măduvei osoase

                                                                           217
   212   213   214   215   216   217   218   219   220   221   222