Page 232 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1

7 TESTE DE HEMATOLOGIE GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

imunizare, dar semnificativ mai mic decât persoanele D negative . 3
Donatorii cu D slab trebuie consideraţi Rh(D) pozitivi; este important ca aceştia să nu fie greşit etichetaţi
ca Rh negativi, deoarece antigenul D slab poate induce un răspuns imun dacă este transfuzat la
un individ Rh negativ 1;3;5 . Indivizii cu D slab pot fi transfuzaţi cu sânge Rh pozitiv (excepţie D ), iar
VI
gravidele nu necesită profilaxie cu imunoglobulină anti-D . Dacă se utilizează un reactiv monoclonal
2;5
anti-D adecvat, majoritatea determinanţilor antigenici încadraţi anterior ca D nu trebuie să mai fie
u
deosebiţi de D în condiţii de rutină .
3
Fenotipul Rh nul apare când eritrocitele nu exprimă antigene Rh, prin cel puţin două mecanisme
posibile: moştenirea unei gene care codifică glicoproteina asociată Rh anormale, cu gene RHD şi
RHCE normale, sau moştenirea unei mutaţii a genei RHCE asociată cu D negativ. Fenotipul Rh nul
se asociază cu anomalii structurale eritrocitare cu stomatocitoză şi hemoliză. Aceşti indivizi formează
aloanticorpi care interacţionează cu toate eritrocitele exceptându-le pe cele Rhnul . 5

Anticorpii anti-Rh apar prin aloimunizare, în urma transfuziilor incompatibile în sistemul Rh sau în
sarcină. Extrem de rar pot apărea anticorpi naturali în sistemul Rh, fără stimuli antigenici cunoscuţi
(anti-E, anti-C ), în majoritatea cazurilor irelevanţi din punct de vedere clinic . De asemenea în
1;3
w
anemiile hemolitice imune autoanticorpii au adesea activitate anti-Rh .
1
Majoritatea anticorpilor anti-Rh sunt IgG, în special IgG şi IgG (aglutinine incomplete), deşi unii
3
1
pot fi IgM, şi de obicei nu activează complementul . Anticorpii aglutinanţi de tip IgM sunt de obicei
5
tranzitorii şi apar la începutul imunizării . Cei mai comuni sunt anticorpii anti-D, care pot provoca boală
1
hemolitică a nou-născutului şi reacţii transfuzionale hemolitice severe. Frecvenţa acestora a scăzut
semnificativ o dată cu profilaxia anti-D la gravidele Rh negativ cu făt Rh pozitiv. Anticorpii anti-C, c, E,
e se asociază cu boală hemolitică a nou-născutului şi reacţii hemolitice transfuzionale uşoare . 5
Tiparea Rh a eritrocitelor se face cu seruri anti-D monoclonale care reacţionează în mediu salin şi care
conţin atât IgM umane (care nu detectează categoria D ) , cât şi anticorpi policlonali IgG, acestea
VI 3
din urmă putând fi utilizate şi în testul antiglobulinic pentru D slab . La prepararea serului anti-Rh se
2
adaugă albumină umană sau bovină care modifică constanta dielectrică a mediului şi favorizează
aglutinarea eritrocitelor Rh pozitive .
1
Recomandări pentru determinarea factorului Rh
• înaintea unei transfuzii;
• înaintea unei proceduri invazive sau chirurgicale potenţial asociate cu complicaţii hemoragice care
ar putea necesita transfuzii;
• monitorizarea imunohematologică antepartum şi postnatală a mamei şi copilului;
• la donatorii de sânge.
În testarea de rutină a grupului sanguin nu se indică determinarea altor antigene Rh în afara factorului
Rh D. Determinarea fenotipului Rh complet este indicată la donatorii de sânge, trebuie luată în
considerare în cazul transfuziilor la fetiţe şi femei premenopauză, la pacienţi transfuzaţi cronic şi la
primitorii cu anticorpi antieritrocitari iregulari .
3
Pregătire pacient - nu este necesară o pregătire prealabilă; sunt utile informaţii asupra unor
tratamente perfuzabile cu soluţii macromoleculare efectuate premergător determinării, transfuzii în
ultimele 120 zile .
4
Specimen recoltat - a) sânge capilar din pulpa degetului; b) sânge venos .
4
Recipient de recoltare - b) vacutainer fără aditivi sau gel activator (capac roşu sau incolor) .
4
232