Page 245 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 7
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE HEMATOLOGIE

7.4 TESTE DE HEMOSTAZĂ

7.4.1 Coagularea

Sistemul coagulării, încorporând proteine pro- şi anticoagulante, sistemul fibrinolitic, plachetele şi
endoteliul vascular, este un sistem critic în homeostazie, desemnat pentru menţinerea sângelui în
stare fluidă în condiţii fiziologice, dar să reacţioneze la injuria vasculară într-o manieră explozivă astfel
încât să oprească pierderea de sânge prin închiderea defectului din peretele vascular. Pe de altă
parte, tromboza survenită în locuri critice, dacă stimulul hemostatic este neregulat, fie prin alterarea
căilor inhibitorii, fie mai ales datorită depăşirii capacităţii mecanismului anticoagulant natural prin
intensitatea stimulului, poate fi dăunătoare fiziologiei normale .
1;5
Factorii de coagulare au de asemenea rol în creşterea şi dezvoltarea embrionară, iar în ultimii ani a
fost recunoscut rolul puternic antiinflamator al unor proteine anticoagulante, atât proteina C (PC) cât
şi antitrombina (AT) fiind efectiv utilizate în tratamentul sepsisului .
5
Este recunoscut rolul plachetelor atât în hemostaza primară (generarea dopului plachetar), cât şi în
hemostaza secundară, agregarea plachetară determinând expunerea membranară a fosfatidilserinei
care oferă suprafaţa de legare a factorilor de coagulare . În timpul activării plachetele expun receptori
1
pentru anumiţi factori de coagulare, în special factorul V activat (FVa), care poate să fie secretat şi
exprimat de către plachete sau legat din plasmă. Acest receptor, împreună cu fosfolipidele anionice,
funcţionează ca situs de legare pentru factorul Xa (FXa), oferind un mediu catalitic eficient pentru
conversia protrombinei în trombină de către FXa. Un sistem analog există pentru legarea factorului
IXa (FIXa) care promovează legarea complexului FIXa-FVIIIa şi conversia FX în FXa .
1;6
Formarea cheagului de fibrină este rezultatul final al unei serii complexe de evenimente proteolitice.
Deşi în mod tradiţional (şi util pentru testarea de laborator in vitro) sistemul coagulării era divizat în
calea intrinsecă şi extrinsecă, această divizare nu apare in vivo deoarece complexul factor tisular
–factor VII activat (FT-FVIIa) este un activator potent atât al FIX cât şi al FX .
1
Modelul actual al coagulării include două faze intim legate:
1. iniţierea şi
2. propagarea . 5
1. Principala cale de iniţiere a coagulării sângelui in vivo este sistemul extrinsec, care include
componente din sânge şi elementele vasculare, iniţierea coagulării survenind când FT este legat
de FVIIa. FT este constituţional exprimat pe celulele musculare netede sau pe fibroblaşti, dar nu pe
endoteliul în repaus . FT este expus circulaţiei sanguine prin lezarea endoteliului sau prin activarea
2,5
celulelor endoteliale sau monocitelor, sinteza FT fiind indusă de endotoxine sau citokine (IL-1,
TNF) .
1;2
FVII face parte din grupul proteinelor dependente de vitamina K (incluzând FIX, FX, protrombina,
PC, PS şi proteina Z) sintetizate în hepatocite ca prozimogeni şi convertite în serin proteaze printr-un
număr limitat de clivări proteolitice (exceptând PS care este un cofactor şi nu un zimogen). Aceste
proteine au în comun reziduurile unice de acid γ-glutamil carboxilic (Gla) la capătul N-terminal al
moleculei, care necesită prezenţa vitaminei K pentru sinteză şi care sunt esenţiale pentru legarea
calciului, servind ca punte pentru legarea proteinei la suprafaţa fosfolipidică . Aproximativ 1-2% din
1,6
FVII circulant există sub formă activă . Zimogenul FVII are activitate proteolitică minimă, activatorul
2;5
fiziologic fiind considerat FXa, deşi acesta este capabil de autoactivare, el convertind FVII în FVIIa,
245