Page 246 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1

7 TESTE DE HEMATOLOGIE GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

astfel exercitând efecte de feedback atât pozitive cât şi negative 1;2;6 .
Complexul enzimatic FVIIa-FT, asamblat pe monocitele activate sau celulele endoteliale lezate,
activează atât FIX cât şi FX, ambele proteine dependente de vitamina K, FX fiind un substrat mai
eficient. Serin proteazele rezultate FIXa şi FXa rămân legate de membrane . FXa format pe celulele
1;5
purtătoare de FT interacţionează cu cofactorul său FVa pentru a forma complexul protrombinazic,
suficient pentru a genera o foarte mică cantitate de trombină în vecinătatea celulelor care exprimă FT .
6
FXa poate juca de asemenea un rol în activarea factorilor VII, VIII şi V . Cantitatea mică de trombină
6
iniţial formată activează factorii V, VIII şi XI, esenţiali pentru faza a doua a coagulării, propagarea .
5;6
În paralel cu sistemul extrinsec este sistemul intrinsec (de contact), care poate fi definit ca iniţierea
coagulării de către componente conţinute în întregime în interiorul sistemului vascular. Această cale
rezultă în activarea FIX de către FXIa, reprezentând o cale de coagulare a sângelui independentă
de FVII. Rolul căii intrinseci a coagulării în hemostază este discutabil deoarece numai deficienţa
FXI se asociază cu tendinţă hemoragică, determinând o boală uşoară la numai jumătate din indivizii
afectaţi 1;2;6 . Aceste proteine de contact participă în schimb la iniţierea răspunsului inflamator, activarea
complementului, fibrinoliză, angiogeneză şi formarea kininei, iar studiile arată că kininogenul este o
proteină anticoagulantă in vivo . Sistemul de contact este implicat atunci când sângele interacţionează
1;6
cu o suprafaţă străină, cum ar fi bypass-ul cardiopulmonar. Zimogenul FXII, prima proteină a seriei,
se leagă la suprafeţe încărcate negativ (kaolin, dextran sulfat, sulfatide), determinând autoactivarea
şi acţiunea asupra substratelor, prekalikreina şi FXI, cu formarea de kalikreină şi FXIa . Kalikreina
1
clivează kininogenul cu greutate moleculară mare (HK) cu eliberarea bradikininei (un vasodilatator
potent) şi kininogenului kinin-free (HK activat), care se leagă de 10 ori mai puternic la suprafeţe
1;6
decât procofactorul intact, permiţând astfel ca mai multă prekalikreină să se lege de receptorul
urokinazei de pe celulele endoteliale, crescând fibrinoliza şi inhibând angiogeneza .
1
Deşi deficienţa oricăreia dintre cele trei proteine implicate în calea sistemului de contact rezultă în
prelungirea in vitro a APTT, efectul lor in vivo pare a fi chiar opus. Adică deficienţa HK şi FXII poate
predispune la tromboză .
1
2. Propagarea depinde de două complexe:
a. complexul tenazei intrinseci şi
b. complexul protrombinazei.
Ambele au specificităţi unice, dar multe trăsături comune: constau dintr-o serin protează dependentă
de vitamina K şi un cofactor legat de o membrană, proteinele au structuri similare şi asamblarea în
complexe le creşte eficienţa enzimatică faţă de eficienţa serin proteazei însăşi .
5,6
a. În complexul tenazei intrinseci, FIXa legat de membrană formează un complex împreună cu
cofactorul său FVIIIa si calciu, acest complex fiind activatorul major al FX, de 50 de ori mai activ
decât complexul FVIIa-FT, peste 90% din FXa fiind produs de complexul tenazei intrinseci. În plus
FIXa este generat de către FXIa . FXI se leagă la suprafaţa plachetară şi poate fi activat de trombină
5
surmontând nevoia de FXIIa .
6
Deficienţa factorilor VIII şi IX determină sindroamele hemofilice, hemofiliile A şi B clasice, caracterizate
prin tablouri hemoragice identice, rezultate în fiecare caz ca urmare a lipsei unui complex al tenazei
corespunzător care este crucial pentru activarea FX. Severitatea clinică se corelează cu concentraţia
de factor VIII sau IX. Deficienţa congenitală a factorilor VII sau X produce o condiţie hemoragică
similară, distincţia uneia de cealaltă necesitând determinarea activităţii specifice a factorilor de
coagulare .
1;2
b. Complexul protrombinazei, format când FXa se leagă la suprafaţa membranară împreună cu

246