Page 240 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1
P. 240

7  TESTE DE HEMATOLOGIE               GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE
                                              AL  LABORATOARELOR  SYNEVO




       În cazul obţinerii unui rezultat pozitiv trebuie luate în considerare următoarele posibilităţi:
       •  profilaxie antepartum la mamă cu imunoglobuline anti-D;
       •  prezenţa de autoanticorpi la cald benigni, fără acţiune hemolitică;
       •  modificări  ale  membranei  eritrocitare  induse  de  medicamente  (ex.:  cefalosporine)  cu  adsorbţia
       nespecifică de proteine;
       •  adsorbţia nespecifică de globuline asociată cu hipergamaglobulinemia sau paraproteinemia;
       • activarea in vitro a complementului de către autoanticorpi la rece benigni (ca de exemplu în  sângele
       coagulat după răcire);
       •  poliaglutinare, dacă sunt expuse criptoantigene (T), iar reactivul este contaminat cu anti-T.
                                      Bibliografie

       1.  Curs de imuno-hematologie, Institutul de Hematologie, Buc., 1993.
       2.  Eder, A. Manno, C. Alloimmune Hemolytic Disease of the Fetus and Newborne. In Wintrobe’s
          Clinical Hematology. Lippincott Williams &Wilkins, Philadelphia, 11  Ed., 2003, 1183-1200.
                                                        th
       3.  Galel, S. Malone III, J. Viele, M. Transfusion Medicine. In Wintrobe’s Clinical Hematology.
          Lippincott Williams &Wilkins, Philadelphia, 11  Ed., 2003, 832-873.
                                         th
       4.  Kretschmer, V. Sonneborn, H. Immunohematology. In Lothar Thomas. Clinical Laboratory
          Diagnostics –Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft
          mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 877-934.
       5.   Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
       6.  Neff, A. Autoimmune hemolytic Anemias. In Wintrobe’s Clinical Hematology. Lippincott
          William&Wilkins, Philadelphia, 11  Ed., 2003, 1158-1177.
                                 th




                             7.3.4 Anticorpi anti-trombocitari

       Informaţii generale
       Anticorpii anti-trombocitari pot fi autoimuni (îndreptaţi împotriva antigenelor trombocitare proprii) sau
       alloimuni (îndreptaţi împotriva antigenelor trombocitare exogene, de ex. în cazul femeilor gravide sau
       transfuziilor). Autoanticorpii reacţionează aproape întotdeauna cu determinanţi monomorfi, trombocitele
       autologe  reprezentând  cel  mai  bun  material  pentru  detectarea  autoanticorpilor.  Alloanticorpii
       reacţionează  cu  determinanţi  antigenici  polimorfi  localizaţi  pe  suprafaţa  trombocitelor;  aceştia  nu
       reacţionează cu trombocitele autologe.
       Anticorpii antitrombocitari pot fi îndreptaţi faţă de un număr de ţinte antigenice aflate pe membrana
       plasmatică trombocitară, acestea putând fi antigene HLA clasa I sau antigene aparţinând glicoproteinelor
       trombocitare specifice: GPIIb/IIIa, GPIb/IX şi GPIa/IIa.  Complexul glicoproteic IIb/IIIa  deţine un rol
                                             3
       important  în  adezivitatea  trombocitară,  legând  fibrinogenul,  fibronectina,  vitronectina  şi  factorul  von
       Willebrand. Glicoproteina Ib/IX este principalul receptor pentru factorul von Willebrand, iar glicoproteina
       Ia/IIa este implicată în adeziunea colagenului . 2


         240
   235   236   237   238   239   240   241   242   243   244   245