Page 252 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1
P. 252

7  TESTE DE HEMATOLOGIE               GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE
                                              AL  LABORATOARELOR  SYNEVO




                                      Bibliografie

       1.  Caliopi Cutcudache. Trombocitopatii. În Păun R, Coliţă D. Tratat de Medicină Internă-
          Hematologie - partea a II-a, Bucureşti, 708, 713-714.
       2.  Frances Fischbach. APPENDIX J-Effects of the Most Commonly Used Drugs. In  A Manual of
          Laboratory and Diagnostic Tests, ed.7 Philadelphia, 2009, 1229.
       3.  Frances Fischbach.  Blood Studies; Hematology and Coagulation. In A Manual of Laboratory
          and DiagnosticTests, ed 8, Philadelphia, 2009, 152-154.
       4.  Metode curente pentru analize de laborator clinic. Ministerul Sănătăţii, Academia de Ştiinţe
          Medicale, Editura Medicală,  1982, 78-79.
       5.  Patscheke H,Ruf A..Hemostasis. In Lothar Thomas Clinical Laboratory Diagnostics-  first edition,
          Frankfurt, Germany, 1998, 594-595.
       6.  Poppa C., Enache F. Metode de explorare a hemostazei. În Păun R, Coliţă D. Tratat de Medicină
          Internă-Hematologie- partea a II-a, Bucureşti, 1220-1221.
       7.  Wallach Jacques, MD. Hematologic Diseases; Coagulation Tests. In Interpretation of Diagnostics
          Tests-ed.6, 1996, 417-420.






                     7.4.3 Timp de tromboplastină parţială activat (aPTT)

       Informaţii generale
       aPTT este un test funcţional care evaluează “calea intrinsecă” (prekalicreina, kininogenul cu greutate
       moleculară mare-HK, factorii XII, XI, IX, VIII)  şi “comună” a coagulării (factorii X, V, II, I) .
                                                                  1;2
       In vivo, sistemul de contact este implicat atunci când sângele interacţionează cu o suprafaţă străină,
       cum ar fi bypass-ul cardiopulmonar. Zimogenul FXII, prima proteină a seriei, se leagă la suprafeţe
       încărcate negativ (kaolin, dextran sulfat, sulfatide), determinând autoactivarea şi acţiunea asupra
       substratelor,  prekalikreina  şi  FXI,  cu  formarea  de  kalikreină  şi  FXIa.  Kalikreina  clivează  HK  cu
       eliberarea bradikininei şi kininogenului kinin-free (HK activat).
       In vitro, activarea este realizată prin adăugarea unei aşa-numite “tromboplastine parţiale”, compusă
       doar  din  fosfolipide  (nu  conţine  partea  proteică,  respectiv  factorul  tisular,  ca  în  “tromboplastina
       completă”  utilizată  pentru  iniţierea  coagulării  în  PT)  şi  a  unui  activator  de  suprafaţă,  silica,  care
       furnizează suprafaţa încărcată negativ pentru activarea căii de contact a coagulării . Apoi se adaugă
                                                                 1
       clorură de calciu şi se măsoară timpul, exprimat în secunde, până la formarea cheagului .
                                                                     4,5
       Specialiştii de laborator care au dezvoltat testul PTT au dat denumirea de “cale intrinsecă” cascadei
       de reacţii declanşate în PTT pe baza percepţiei greşite că coagularea este iniţiată fără adăugarea
       nici unui factor extern. În fapt, un factor extern este implicat în iniţierea coagulării în PTT, respectiv
       suprafaţa  de  sticlă  încărcată  negativ  a  tubului  de  reacţie.  Această  activare  “de  contact”  poate  fi
       potenţată prin adăugarea de particule, ca silica, kaolin, acid elagic, în ceea ce ne referim în prezent
       ca testul de tromboplastină parţială “activat”. Activarea de contact este un truc utilizat de specialiştii


         252
   247   248   249   250   251   252   253   254   255   256   257