Page 452 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1

8 TESTE DE BIOCHIMIE GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main,
Germany, 1 Ed., 1998, 140-142.
5. Standards of Medical Care in Diabetes - 2010. American Diabetes Association.

8.1.57 Sideremie (fier seric)

Informaţii generale
Cantitatea totală de fier din organism diferă în funcţie de vârstă şi sex. Nou-născuţii la termen au ~75
mg Fe/kgc provenit în principal de la mamă în timpul trimestrului al treilea de sarcină. Depozitele de
fier scad în timpul perioadei de creştere. După adolescenţă nevoia de fier scade, bărbaţii prezentând
o creştere graduală a depozitelor de fier pe parcursul vietii (au un minim de 50mg Fe/kgc). În schimb,
femeile prezintă o pierdere continuă de fier până la menopauză (au ~35mg Fe/kgc); după menopauză
femeile acumulează fier, într-un mod liniar, ajungând la un nivel asemănător bărbaţilor.
Cea mai mare parte a fierului din organism se găseşte în compuşii hem, în special hemoglobină
şi mioglobină. O cantitate foarte mică este conţinută în enzimele care utilizează fierul în schimbul
de electroni: peroxidaze, catalaze şi ribonucleotid reductaze. Cea mai mare parte a fierului non-
hemic este depozitat sub formă de feritină sau hemosiderină în macrofage şi hepatocite. Numai o
fracţiune foarte mică (~0.1%) circulă în plasmă sub formă de Fe legată de o proteină de transport
3+
– transferina.
Fierul este absorbit din intestinul subţire proximal sub formă de fier hemic şi fier feros (Fe ), absorbţia
2+
sa fiind influenţată de aciditatea gastrică (scade în aclorhidie sau gastrectomie), factori potenţiatori şi
inhibitori alimentari. Absorbţia se realizează prin intermediul unor proteine transportoare şi cu ajutorul
unor enzime: ferireductaza, care converteşte Fe din alimente în Fe pentru transferul în celulele
3+
2+
mucoasei intestinale, şi o ferioxidază (hefaestina), care converteşte Fe în Fe la nivelul membranei
3+
2+
bazolaterale, pentru transferul plasmatic . Ferroportina este transportorul bazolateral prin care fierul
1
părăseşte enterocitul şi locul de acţiune al hepcidinei, hormon peptidic recent descoperit, format din
25 de aminoacizi, sintetizat la nivel hepatic, ce interacţionează cu ferroportina, inducând internalizarea
şi degradarea acesteia.
Deoarece organismul uman nu posedă un mecanism fiziologic de eliminare a excesului de fier,
absorbţia acestuia este foarte bine controlată, elementul cheie fiind hepcidina cu rol reglator negativ
asupra fierului plasmatic, având ca efect scăderea eliberării de fier din enterocit şi din celulele sistemului
reticulo-endotelial. Sinteza de hepcidină este stimulată de inflamaţie sau atunci când depozitele de fier
ale organismului sunt saturate. Hipoxia ca şi creşterea necesarului de fier pentru eritropoeză inhibă
sinteza hepatică a hepcidinei. Afectarea mecanismului reglator al hepcidinei – respectiv a moleculelor
semnal ce intervin în stimularea sau inhibarea sintezei acesteia - are rol în patogeneza unor afecţiuni
datorate tulburărilor metabolismului fierului (anemia feriprivă, hemocromatoza ereditară, încărcarea
cu fier din eritropoieza ineficientă, anemia asociată cu infecţii şi inflamaţii, anemia din boli cronice) .
4

452