Page 151 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 2

MEDICALE
VICIILOR
SER
GHIDUL
GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 10
CUPRINS
AL LABORATOARELOR SYNEVO
AL LABORA T OARELOR SYNEVO MARKERI TUMORALI
10.18 Gastrina
Informaţii generale şi recomandări pentru determinarea gastrinei
Gastrina este un hormon secretat de celulele G antrale şi are rolul de a stimula producţia de HCl
gastric, motilitatea antrală, secreţia de pepsină şi factor intrinsec.
În circulaţie gastrina este prezentă sub mai multe forme moleculare, cele mai importante fiind G-34
(„big gastrin”) şi G-14 („minigastrin”) . Valorile gastrinei prezintă variaţii circadiene şi fluctuaţii fiziologice
3
în raport cu mesele.
Determinarea gastrinei deţine un rol important în diagnosticul tumorilor Zollinger-Ellison (gastrinoame)
în prezenţa hiperacidităţii .
1
În condiţii à jeun, la persoanele sănătoase, nivelurile gastrinei circulante nu depăşesc 100 pg/mL,
pe când la cele cu sindrom Zollinger-Ellison sunt semnificativ crescute peste limita superioară a
normalului .
2
Tumorile neuroendocrine asociate cu sindromul Zollinger-Ellison sunt caracterizate prin hiperaciditate
gastrică şi ulcer gastro-duodenal; se pot asocia diareea şi steatoreea. Nivelurile de gastrină >500-
600 pg/mL la un pacient cu hiperaciditate gastrică bazală indică adesea prezenţa unui gastrinom,
deşi aceste valori pot fi întâlnite şi în unele cazuri de hiperplazie a celulelor G antrale. Un procent de
15-20% din pacienţii cu sindrom Zollinger-Ellison asociază şi alte tumori endocrine cum ar fi: adenom
paratiroidian, insulinoame, tumori hipofizare şi suprarenaliene (sindrom Cushing), fiind încadrat în
sindromul Werner (neoplazii endocrine multiple de tip I). Gastrinoamele sunt maligne în 62% din
cazuri, iar 44 % din pacienţi prezintă metastaze. De obicei gastrinoamele sunt localizate în pancreas,
dar îşi pot avea originea şi la nivelul duodenului. Au fost descrise doar câteva cazuri de gastrinoame
cu localizare primară la nivelul stomacului . 3
Niveluri crescute de gastrină sunt întâlnite şi în alte condiţii patologice cum ar fi: anemia pernicioasă
(nivelurile de gastrină cresc proporţional cu gradul hipoacidităţii gastrice), obstrucţia pilorică cu
distensie antrală, după vagotomie precum şi la unii pacienţi cu boală ulceroasă obişnuită.
Deoarece aproximativ jumătate din pacienţii cu tumori Zollinger-Ellison au niveluri bazale de gastrină
<500 pg/mL (care nu permit diferenţierea unui gastrinom de alte condiţii asociate cu hipergastrinemie),
sunt adesea necesare proceduri de confirmare . Acestea constau în determinarea gatrinemiei în urma
2
administrării unor substanţe, secretina oferind cea mai bună acurateţe a diagnosticului . În mod normal
2
administrarea intravenoasă de secretină reduce secreţia de gastrină, dar la pacienţii cu gastrinom
nivelurile serice de gastrină înregistrează o creştere paradoxală .
2
Pregătire pacient - obligatoriu à jeun (pe nemâncate) - ultima masă în urmă cu 12-14 ore .
2
Specimen recoltat - sânge venos .
2
Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator 2
Cantitate recoltată - minim 0.5 mL ser .
2
Cauze de respingere a probei - specimen intens hemolizat, icteric, lipemic sau contaminat bacterian;
probe care nu au sosit la laborator congelate; nu sunt acceptate probe de plasmă .
2
Prelucrare necesară după recoltare - se separă serul prin centrifugare cât mai repede după formarea
completă a coagulului; dacă proba nu poate fi analizată imediat va fi congelată la -20°C; probele
recoltate în afara sediilor laboratorului vor fi transportate în recipientul destinat probelor congelate . 2
Stabilitate probă - serul este stabil 1 lună la -20°C; nu decongelaţi/recongelaţi .
2
51
1
151