Page 153 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 2

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
GHIDUL SER VICIILOR MEDICALE 10
CUPRINS
AL LABORATOARELOR SYNEVO MARKERI TUMORALI
SYNEVO
OARELOR
T
LABORA
AL
10.19 Glucagon
Informaţii generale
Glucagonul, un hormon peptidic alcătuit din 29 aminoacizi, este produs de către celulele insulare
pancreatice de tip alfa şi de către hipotalamus.
Funcţia glucagonului hipotalamic este insuficient cunoscută; până în prezent nu s-au identificat
afecţiuni asociate cu tulburări funcţionale ale hormonului hipotalamic.
Hormonul pancreatic intervine în reglarea metabolismului glucidic, secreţia sa fiind stimulată de către
hipoglicemie, având drept rezultat creşterea glicemiei. Efectul hiperglicemiant al glucagonului se
datorează stimulării glicogenolizei hepatice şi gluconeogenezei; nu exercită efect asupra glicogenului
muscular. După normalizarea glicemiei secreţia de glucagon este inhibată .
4
Functia renală afectează metabolismul glucagonului; în insuficienţa renală sunt întânite valori crescute
ale glucagonului à jeun care se normalizează după un transplant renal eficient .
1
O secreţie excesivă de glucagon poate conduce la hiperglicemie sau poate agrava o hiperglicemie
preexistentă. O secreţie excesivă inadecvată poate fi întâlnită uneori la diabetici, în special la pacienţii
cu cetoacidoză şi poate complica management-ul acestei afecţiuni. În momentul în care insulinoterapia
controlează eficient diabetul nivelurile de glucagon se apropie de normal.
Glucagonoamele sunt tumori pancreatice rare cu originea în celulele insulare. Pacienţii cu tumori
secretante de glucagon pot prezenta tabloul clasic de boală ce include eritem necrolitic migrator,
diabet şi diaree sau pot avea simptome şi semne mai puţin specifice .
3;4
Niveluri crescute de glucagon mai pot fi întâlnite în tumori carcinoide şi alte tumori neuroendocrine
precum şi în carcinomul hepatocelular.
Un răspuns scăzut sau absent al glucagonului la hipoglicemie poate fi întâlnit în diabetul zaharat de
tip I şi poate contribui la apariţia unor reacţii hipoglicemice severe şi prelungite.
Un deficit de glucagon reflectă o pierdere de ţesut pancreatic .
1
Recomandări pentru determinarea glucagonului - diagnosticul şi monitorizarea tumorilor secretante
de glucagon; evaluarea pacienţilor diabetici cu episoade severe de hipo- sau hiperglicemie . 4
Pregătire pacient - pentru nivelurile bazale: à jeun (pe nemâncate) - cel putin 8 ore de la ultima
ingestie de alimente. Se va evita stres-ul pacientului în momentul recoltării probei (stres-ul poate
altera nivelurile normale de glucagon) .
2
Specimen recoltat - sânge venos; vacutainerul se agită foarte uşor, prin răsturnare şi se pune imediat
pe gheaţă; se transportă la laborator cât mai repede posibil pentru a fi centrifugat .
2
Recipient de recoltare - vacutainer cu EDTA K3 răcit în prealabil la 2-8°C .
2
Cantitate recoltată - cât permite vacuumul .
2
Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat, care nu a fost adus la laborator pe gheaţă sau
plasmă care nu fost separată imediat după recoltare .
2
Prelucrare necesară după recoltare - în maxim 30 de minute de la recoltare se separă plasma prin
centrifugare 15 minute la 1500 x g [g = (1118 + 10 ) x (raza în cm) x (rpm) ] pentru separarea plasmei
-8
2
se foloseşte o pipetă de plastic. Se lucrează imediat; dacă acest lucru nu este posibil, plasma se
păstrează la -20°C în recipient de plastic (polipropilen sau polistiren); probele de plasmă recoltate în
afara sediilor laboratorului vor fi transportate în recipientul destinat probelor congelate .
2
Stabilitate probă - plasma este stabilă 6 luni la -20°C sau la -70°C; nu decongelaţi/recongelaţi .
2
15
153 3