Page 160 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 2
P. 160
10 MARKERI TUMORALI GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
VICIILOR
SER
MEDICALE
GHIDUL
CUPRINS
AL
AL LABORATOARELOR SYNEVO
SYNEVO
LABORA
OARELOR
T
10.22 Metanefrine urinare fracţionate
Informaţii generale şi recomandări pentru determinarea metanefrinelor urinare
Termenul de „metanefrine” include 2 metaboliţi ai catecolaminelor: normetanefrina şi metanefrina,
ce derivă din norepinefrină şi respectiv epinefrină sub acţiunea enzimei COMT (catecol-O-
metiltransferaza). Aceşti metaboliţi denumiţi „metanefrine libere” sunt stabili, fiind co-secretaţi
împreună cu catecolaminele de către feocromocitoame şi alte tumori de creastă neurală, astfel încât
în afecţiunile menţionate sunt întâlnite în plasmă creşteri susţinute ale nivelului de metanefrine.
Metanefrinele libere sunt îndepărtate din circulaţie de către aceeaşi transportori extraneuronali care
sunt responsabili de îndepărtarea catecolaminelor. Astfel, aceşti compuşi sunt metabolizaţi ulterior sub
acţiunea monoaminoxdazei (MAO) în 3-metoxi-4-hidroxifenillgliol (din care va rezulta în final acidul
vanilmadelic - AVM) şi a enzimei SULT1A3 (sulfotransferaza specifică ce „preferă” monoaminele)
în forme sulfat-conjugate. Prezenţa acestei izoenzime a sulfotransferazei şi în consecinţă formarea
metanefrinelor sulfoconjugate în celulele cromafine ale medulosuprarenalei sau în celulele tumorale
din feocromocitom nu a fost demonstrată. În schimb, această enzimă se găseşte în cantităţi mari în
tractul gastrointestinal, care constituie sursa cea mai importantă de catecolamine sulfoconjugate din
organism. Metanefrinele sulfoconjugate sunt eliminate de către rinichi, de aceea în prezenţa unei
insuficienţe renale îndepărtarea acestora din circulaţie este mult încetinită .
1;3
Testele pentru metanefrinele urinare detectează astfel în principal formele conjugate şi într-un procent
foarte redus (<3%) formele libere de metanefrine. În laboratorul nostru se determină metanefrinele
fracţionate (se determină separat metanefrinele şi normetanefrinele) .
2;3
Testul se recomandă în cazurile în care se obţin valori la limită sau uşor crescute ale metanefrinelor
libere plasmatice. De asemenea poate fi folosit ca test iniţial în situaţiile în care există o probabilitate
clinică redusă de feocromocitom sporadic, având în vedere faptul că sensibilitatea testului este
acceptabilă, iar specificitatea este mai bună decât cea a testului metanefrinelor plasmatice (vezi
anexa 10.1). Se evită astfel obţinerea unui număr mare de rezultate fals pozitive .
5
În urma intervenţiei chirurgicale pentru feocromocitom, metanefrinele urinare trebuie testate la câteva
săptămâni pentru a se asigura că rezecţia tumorii a fost completă, după care trebuie determinate
periodic, deoarece constituie un marker precoce de recurenţă a bolii .
5
În afara feocromocitomului, metanefrinele urinare sunt utile şi pentru diagnosticul neuroblastomului şi
ganglioneuroblastomului . 3
Pregătire pacient - se va evita consumul de produse care conţin cofeină cu 72 ore înaintea recoltării.
De asemenea se va evita fumatul, stresul fizic şi psihic pe perioada recoltării.
Este de preferat să se întrerupă medicaţia care poate produce interferenţe cu 1 săptămână înaintea
recoltării: inhibitorii de monoamin-oxidază, antidepresive triciclice, fenoxibenzamină, buspirone,
L-dopa, beta-blocante (labetalol, sotalol) 3;4;5 .
Specimen recoltat - urina de 24 ore: la ora 7 dimineaţa pacientul urinează şi nu reţine această urină;
apoi colectează intr-un vas curat de 2-3 litri toate emisiunile de urină până la ora 7 dimineaţa în ziua
următoare, inclusiv; omogenizează (prin agitare) urina recoltată; măsoară întreaga cantitate; reţine
aprox. 10 mL în pahar de plastic de unică folosinţă pentru urină. Proba se ţine la 2-8°C în timpul
colectării şi ulterior până se lucrează efectiv .
2
Recipient de recoltare - vas de 2-3 litri şi pahar de plastic de unică folosinţa pentru urină, pe care se
16
160 0