Page 251 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 2

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 14
AL LABORATOARELOR SYNEVO MARKERI OSOŞI

o structură liposolubilă este transportată în circulaţie sub forma unui complex cu o alfa1 globulină
specifică – proteina transportoare a vitaminei D (VDBP = vitamin D binding protein). La nivel hepatic
vitamina D suferă prima hidroxilare pentru a forma 25-OH vitamina D (calcidiol), un metabolit cu
activitate biologică limitată.
25-OH vitamina D este legată apoi de o proteină specifică şi transportată la nivelul rinichiului unde
are loc a doua hidroxilare; astfel, în tubul proximal renal sub acţiunea 1-alfa hidroxilazei rezultă cel
mai potent metabolit al vitaminei D: 1,25-(OH) vitamina D (calcitriol). Placenta şi ţesutul granulomatos
2
reprezintă încă două situsuri extrarenale importante de productie a 1,25 -(OH) vitaminei D.
2
Timpul de înjumătăţire al 1,25-(OH) vitamina D în circulaţie este de aproximativ 5 ore; este excretată
2
pe cale urinară şi fecală, cel mai important metabolit al ei fiind 24,25-(OH) vitamina D care se
2
formează sub acţiunea 24-alfa hidroxilazei renale.
Hidroxilarea renală reprezintă punctul major de control în metabolismul vitaminei D, fiind reglată
de concentraţia serică a calciului, fosfatului şi parathormonului (PTH). Astfel, PTH şi hipofosfatemia
acţionează independent pentru creşterea 1,25-(OH) vitaminei D prin stimularea activităţii 1-alfa
2
hidroxilazei renale, iar hipocalcemia stimulează secreţia PTH care va creşte producţia de 1,25-(OH) 2
vitamina D la nivel renal.
Cei trei hormoni implicaţi în reglarea metabolismului mineral şi osos sunt PTH, calcitonina şi 1,25
-(OH) vitamina D. 1,25-(OH) vitamina D se comportă ca un hormon clasic, semnalul transmis fiind
2
2
realizat prin receptorii pentru calcitriol localizaţi în principal în intestin, os, rinichi, dar şi în numeroase
alte organe . 6
1,25-(OH) vitamina D legată de proteina transportatoare a vitaminei D ajunge la nivel intestinal, unde
2
forma liberă este preluată de enterocit şi transportată spre un receptor nuclear protein-specific (VDR).
Afinitatea acestui receptor pentru 1,25-(OH) vitamina D este de 1000 ori mai mare decât pentru 25-
2
OH vitamina D, ceea ce ar putea explica de ce 1,25-(OH) vitamina D este mult mai activă biologic.
2
Complexul calcitriol-VDR se leagă de receptorul x al acidului retinoic; în urma acestei interacţiuni şi a
cuplării cu secvenţe ADN specifice se modifică transcripţia genelor implicate în transportul calciului şi
se exprimă în enterocit canalul de calciu epitelial şi o proteină transportatoare a calciului (calbindin),
efectul principal al 1,25-(OH) vitaminei D fiind stimularea transportului calciului şi fosforului din
2
lumenul intestinului subţire în circulaţie, ceea ce duce la creşterea concentraţiei serice a calciului şi
fosforului.
La nivel renal efectul vitaminei constă în creşterea reabsorbţiei tubulare a calciului; în glandele
paratiroide inhibă transcripţia genei PTH cu scăderea sintezei acestui hormon.
Datorită rolului său în menţinerea homeostaziei calciului, calcitriolul este esenţial pentru procesul
de remodelare osoasă. Prin interacţiunea cu receptori specifici induce expresia proteinelor matricei
osoase (osteopontina, osteocalcina, fosfataza alcalină) şi suprimă sinteza colagenului de tip I.
De asemenea creşte resorbţia osoasă în sinergie cu acţiunea parathormonului, prin stimularea
precursorilor osteoclastici imaturi, care prezintă receptori pentru ambii hormoni şi care se vor
transforma în osteoclaste mature. Acestea îndepărtează calciul şi fosforul din os, menţinând nivelurile
calciului şi fosforului din sânge. Concentraţiile adecvate de Ca şi HPO4 promovează mineralizarea
2+
2-
osteoidului. Deficitul sever de vitamină D conduce la insuficienţa mineralizării osteoidului, având drept
251