Page 333 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 2

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 15
AL LABORATOARELOR SYNEVO MARKERI BOLI AUTOIMUNE

15.4 AUTOANTICORPI ÎN DIABETUL ZAHARAT

15.4.1 Anticorpi anti-celule insulare pancreatice (ICA) IgG, IgA, IgM

Informaţii generale
Diabetul zaharat de tip 1 este caracterizat printr-o distrugere mediată imunologic a celulelor beta
pancreatice producătoare de insulină. În timp ce în patogeneză au rol hotărâtor limfocitele T
autoreactive, pentru diagnostic prezintă importanţă autoanticorpii specifici. Riscul de îmbolnăvire
este influenţat de predispoziţia genetică (tiparul HLA), factorii de mediu şi prezenţa unei disfuncţii a
sistemului imun. Procesul autoimun faţă de celulele beta evoluează asimptomatic timp de luni sau ani,
până când numărul celulelor devine insuficient pentru a menţine valoarea glicemiei în limite normale.
Autoanticorpii faţă de citoplasma celulelor pancreatice au fost descrişi iniţial în 1970. Sunt detectaţi
prin imunofluorescenţă indirectă folosind ca substrat celule pancreatice umane de grup sanguin O.
ICA sunt anticorpi policlonali care reacţionează cu toate celulele insulare (alfa, beta, gamma, delta şi
PP). Autoantigenele lipidice şi proteice recunoscute de ICA includ sialoglicoconjugatul, GAD şi IA-2 La
.
fel ca alţi autoanticorpi insulari, nici ICA nu par să joace un rol etiologic în distrugerea celulelor beta,
dar sunt markeri importanţi de autoimunitate.
La debutul diabetului de tip 1 se consideră că 70-90% dintre pacienţi sunt ICA-pozitivi . Frecvenţa
2;7
acestora scade pe parcursul evoluţiei bolii, astfel că doar 5-10% din diabetici rămân pozitivi după 10
ani de la debut .
7
Recomandări pentru determinarea anticorpilor anti-celule insulare pancreatice
– diferenţierea pacienţilor cu diabet de tip 1 de cei de tip 2;
– evaluarea riscului de a dezvolta un diabet zaharat la rudele de gradul I ale unui diabetic;
– evaluarea riscului la pacientele cu diabet gestaţional 3;4;5;6 .
Pregătire pacient - à jeun (pe nemâncate) - minim 7 ore . 3
Specimen recoltat - sânge venos . 3
Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator .
3
Prelucrare necesară după recoltare - se separă serul prin centrifugare; se lucrează serul proaspăt;
dacă acest lucru nu este posibil, serul se păstrează la 2-8°C sau la -20°C .
3
Volum probă - minim 0.5 mL ser .
3
Cauze de respingere a probei - specimen intens hemolizat . 3
Stabilitate probă - serul separat este stabil 7 zile la 2-8°C; 3 luni la -20°C; nu decongelaţi/
recongelaţi .
3
Metodă – imunofluorescenţă indirectă .
3
Valori de referinţă - titru <1/10 .
3
Interpretarea rezultatelor
Frecvenţa anticorpilor anti-celule insulare pancreatice în populaţia generală este scăzută (0.59%
conform unor studii) şi de asemenea la pacienţii cu diabet tip 2. Prezenţa lor confirmă autoimunitatea
în cazurile de diabet la debut şi pot diferenţia diabetul de tip 1 de cel de tip 2: pacienţii cu anticorpi anti-
celule insulare pancreatice sunt încadraţi ca având diabet tip 1.Totuşi, absenţa lor nu exclude diabetul

333