Page 335 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 2
P. 335

GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE                          15
                    AL  LABORATOARELOR  SYNEVO            MARKERI BOLI AUTOIMUNE




        Prezenţa  acestor  autoanticorpi  demonstrează  o  activitate  autoimună  precoce  şi  determinarea  lor
        poate ajuta clinicianul în predicţia, diagnosticul şi managementul pacienţilor diabetici .
                                                                    5
        IA-2  este o tirozinfosfatază, parte componentă a membranei celulare. Proteinele tirozinfosfataze
        (PTPs) sunt o mare familie de enzime cu rol în semnalizarea intra-şi intercelulară, antagoniste ale
        tirozinkinazelor (PTKs). În timp ce PTK fosforilează tirozina, PTP îndepărtează fosfatul de pe substrat.
        Deoarece statusul de fosforilare a unei proteine îi poate modula funcţia, PTK şi PTP conlucrează
        pentru a regla funcţionarea proteinelor în ceea ce priveşte răspunsul faţă de o varietate de semnale,
        inclusiv hormoni, mitogeni şi oncogene . Ca şi GAD, IA-2 se găseşte în ţesutul nervos şi alte ţesuturi
                                    2
        endocrine. Anticorpii faţă de IA-2se găsesc la 50-75% dintre copiii cu diabet de tip 1 şi 30-50% dintre

        adulţi înaintea apariţiei bolii. Deoarece riscul de diabet creşte cu prezenţa fiecărui anticorp, valoarea
        predictivă a anticorpilor IA-2creşte când este însoţită de prezenţa anticorpilor faţă de insulină sau faţă

        de GAD 1;3;8 .
        Tabel 1: Prevalenţa anticorpilor în diabetul zaharat tip 1 (%)
           Tip Ac     Copii     Adulţi
            ICA       80-90     70-80
           GADA       70-80     70-80
            IAA       50-70     20-30
            IA-2      60-70     30-50
        Recomandări pentru determinarea anticorpilor anti-tirozinfosfatază
         –   diferenţierea pacienţilor cu diabet de tip 1 de cei de tip 2;
         –   evaluarea riscului de a dezvolta un diabet zaharat la rudele de gradul I ale unui diabetic;
         –   suspiciune de LADA (latent autoimmune diabetes in adults) şi pentru evaluarea necesităţii de
             insulină;
         –   evaluarea riscului la pacientele cu diabet gestaţional .
                                                 4;8
        Pregătire pacient - à jeun (pe nemâncate) - minim 7 ore . 4
        Specimen recoltat - sânge venos . 4
        Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator .
                                                              4
        Prelucrare necesară după recoltare - se separă serul prin centrifugare; se lucrează serul proaspăt;
        dacă acest lucru nu este posibil, serul se păstrează la 2-8°C sau la -20°C .
                                                            4
        Volum probă - minim 0.5 mL ser .
                                4
        Cauze de respingere a probei - specimen intens hemolizat . 4
        Stabilitate  probă  -  serul  separat  este  stabil  7  zile  la  2-8°C;  3  luni  la  -20°C;  nu  decongelaţi/
        recongelaţi .
                4
        Metodă - ELISA .
                    4
        Valori de referinţă -  <10 IE/mL .
                               4
        Interpretarea rezultatelor
        Evidenţierea anticorpilor IA-2 indică evoluţia unui proces autoimun. Specificitatea anticorpilor atinge
        98% . Studii efectuate pe termen lung arată că obţinerea unor rezultate pozitive la testarea combinată
            3
        a diferiţilor anticorpi (GADA+IA-2 sau GADA+IAA) se corelează în peste 85% din cazuri cu risc sau


                                                                           335
   330   331   332   333   334   335   336   337   338   339   340