Page 78 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 2

9 MARKERI ENDOCRINI GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

Factor de conversie: nmol/L x 0.077688 = µg/dL; µg/dL x 12.872 = nmol/L; ng/L x 1.287=pmol/L.
Limita de detecţie - 0.300 pmol/L (0.023 ng/dL) .
5
Limite şi interferenţe
• Medicamente
Creşteri: amiodaronă, aspirină, carbamazepin, danazol, eritropoietină, fenitoin, furosemid, heparină,
L-tiroxină, propranolol, propiltiouracil, substanţe radiologice de contrast, tamoxifen .
4;6
Scăderi: amiodaronă, anticonvulsivante (carbamazepin, fenitoin), isotretinoin, litiu, metadonă,
ranitidină, steroizi anabolizanţi .
4;6
• Interferenţe analitice
Pot produce interferenţe cu unele componente ale kit-ului şi conduce la rezultate neconcludente
următoarele:
- tratamentul cu biotină în doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomandă ca recoltarea de sânge să se
facă după minimum 8 ore de la ultima administrare;
- titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidină şi anti-ruteniu;
- anticorpii monoclonali proveniţi de la şoarece administraţi la unii pacienţi în scop diagnostic sau
terapeutic .
4
Bibliografie

1. Henry John Bernard. Evaluation of endocrine function. In Clinical Diagnosis and Management by
Laboratory Methods. ASM Press, USA, 20 Ed., 1998, 879-880.
2. Ion Teodorescu Exarcu. Fiziopatologia tiroidei. In Fiziologia şi fiziopatologia sistemului endocrin.
Editura Medicală, România, Ed. 1989, 363-419.
3. Ion Teodorescu Exarcu. Glanda tiroidă. În Fiziologia şi fiziopatologia sistemului endocrin. Editura
Medicală, România, Ed. 1989; 345-358.
4. Jacques Wallach. Afectiuni endocrine. În Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Ştiinţelor
Medicale, România, Ed. 7, 2001, 767-768.
5. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.
6. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Thyroxine (T4)
Free, Direct, Serum. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.

9.6.3 T3 (triiodotironină)

Informaţii generale
T3 este în principal responsabil de acţiunile hormonilor tiroidieni la nivelul diverselor organe ţintă.
Cea mai mare parte a hormonului T3 se formează extratiroidian, în special în ficat, prin deiodinarea
enzimatică în poziţia 5’ a lui T4. Din acest motiv concentraţia serică de T3 reflectă mai mult starea
funcţională a ţesuturilor periferice, decât performanţa secretorie a glandei tiroide. Reducerea
conversiei T4 în T3 generează scăderea concentraţiei serice de T3. Conversia este diminuată de
medicamente (propranolol, glucocorticoizi, amiodaronă) sau în condiţiile unor afecţiuni non-tiroidiene
severe (“sindromul de T3 scăzut”).

78