Page 165 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3
P. 165

GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE                          18
                    AL  LABORATOARELOR  SYNEVO        TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ




        codifică  RN-aza  L  2’-5’-oligoadenilat  dependentă  (RNASEL).  Este  o  endoribonuclează  secretată
        constitutiv, ce mediază activităţi antivirale şi proapoptotice ale sistemului 2-5A IFN-inductibil. Direct
        sau indirect, RN-aza L suprimă una sau mai multe etape în tumorigeneză şi/sau apariţia metastazelor
        în prostată.
        Efectul polimorfismelor Glu265X, Arg462Gln şi Asp541Glu de la nivelul genei RNASEL asupra riscului
        de cancer de prostată a fost raportat, dar cu concluzii contradictorii.
        Carpten et al. au detectat o mutaţie nonsens, Glu265X, într-o familie de origine europeană, în care trei
        fraţi erau afectaţi. Rökman et al. au raportat o frecvenţă semnificativ mai mare de mutaţii Glu265X la
        pacienţii finlandezi cu cancer ereditar de prostată decât în loturile control, cu cea mai mare frecvenţă
        a mutaţiei în familiile în care mai mult de 4 membri erau afectaţi. În schimb, Wiklund et al. şi Maier
        şi colab. nu au găsit nici o asociere între această mutaţie şi un risc crescut de tumori prostatice la
        pacienţii suedezi sau germani. Având în vedere însă raritatea acestei variante în rândul populaţiei,
        studii mai mari cu multe mii de subiecţi ar fi necesare pentru a confirma acest rezultat.
        Rökman et al. au constatat, de asemenea, că mutaţia Arg462Gln este implicată în mai mult de 13%
        din cazurile de cancer ereditar de prostată. Activitatea enzimatică a RN-azei L 2’-5’-oligoadenilat
        dependentă în aceste cazuri este de trei ori mai mică decât în tipul sălbatic. Acest tip de mutaţie a fost
        asociat cu risc crescut de cancer de prostată la caucazieni şi afro-americani.
        Rennert et al. au raportat o creştere semnificativă a riscului de apariţie a tumorilor prostatice la pacienţii
        care prezintă genotipul Arg/Gln şi Gln/Gln.
        Wang şi colab. şi Nakazato et al. au demonstrat efectul protector al genotipului Gln/Gln la caucazieni
        şi japonezi. Cu toate acestea, nu a existat nici o dovadă a asocierii dintre Arg462Gln şi cancerul
        de prostată în populaţiile suedeze şi respectiv germane. Deşi Nakazato et al. au raportat un efect
        protector al mutaţiei Arg462Gln la japonezi, studii suplimentare ar trebui să fie efectuate pentru a
        confirma un astfel de efect în populaţiile asiatice.
        Nakazato et al. a raportat că genotipul Asp/Asp al polimorfismului Asp541Glu prezintă un risc crescut
        de dezvoltare a cancerului de prostată în rândul populaţiei japoneze. Polimorfismul Asp541Glu a fost,
        de asemenea, identificat la finlandezi, albii non-hispanici, suedezi, germani şi americanii de origine
        europeană.
        Mutaţiile genetice, cum ar fi Met1Ile la americanii de origine africană, Gly59Ser şi Ser406Phe în
        populaţia finlandeză şi 471delAAAG la evreii Ashkenazi au fost identificate în gena RNASEL în plus
        faţă de Glu265X, Arg462Gln, şi Asp541Glu. Cu toate acestea, doar unul sau două studii au investigat
        aceste mutaţii .
                  6;7
        Gena care determină apariţia cancerului ereditar de prostată, elaC homolog-2 (ELAC2/HPC2), situată
        pe cromozomul 17p11, formată din 24 exoni, a fost prima genă identificată implicată în determinismul
        tumorilor prostatice. Proteina codificată, ELAC2, este o hidrolază metal-dependentă posibil implicată
        în repararea ADN-ului şi formarea ARNm. În plus, proteina ELAC2 umană deţine activitate de 3’-tRN-
        ază şi interacţionează cu γ-tubulina, o componentă a aparatului mitotic, ceea ce sugerează un posibil
        rol al ELAC2 în reglarea ciclului celular.
        Mutaţiile în gena ELAC2 sunt rare. Analiza secvenţială a genei ELAC2 a identificat mai multe mutaţii cu
        penetranţă scăzută, Ser217Leu, Ala541Thr, Arg781His, Glu622Val şi insG 1641. Mutaţia Ser217Leu,
        situată în regiunea hidrofilică a proteinei ELAC2, determină substituţia serinei cu leucina hidrofobă


                                                                           165
   160   161   162   163   164   165   166   167   168   169   170