Page 166 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3
P. 166

18   TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ     GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE
                                              AL  LABORATOARELOR  SYNEVO




       ceea ce poate modifica structura tridimensională a proteinei, iar a doua mutaţie, Ala541Thr, poate
       produce alterarea funcţiilor acestei proteine. Camp et al. şi Severi et al. au făcut o meta-analiză a
       asocierii dintre cele 2 mutaţii missens ale genei ELAC2 şi riscul apariţiei cancerului de prostată, dar
       rezultatele au fost neconcludente. Cu toate că în ultimii ani au fost efectuate un număr mare de studii
       axate pe corelaţia dintre aceste mutaţii şi susceptibilitatea apariţiei cancerului de prostată, rezultatele
       au fost, din păcate, contradictorii.
       Un studiu extins recent efectuat de B. Xu et al. a evidenţiat că mutaţiile genei ELAC2 (Ser217Leu şi
       Ala541Thr) pot fi asociate cu riscul de apariţie al cancerului de prostată, însă au penetranţă redusă.
       Este de aşteptat ca mai multe studii prospective cu un număr mai mare de participanţi din întreaga
       lume să analizeze asociaţia dintre anomaliile genei ELAC2 şi riscul de cancer de prostată şi să
       stabilească corelaţia exactă boală-factori genetici .
                                         2;4
       Gena SRD5A2 situată pe cromozomul 2p23 este formată din aproximativ 40 kilobaze, conţinând
       5 exoni şi 4 introni. Aceasta genă codifică o enzimă, steroid 5 α-reductaza tip II (SRD5A2), care
       catalizează conversia ireversibilă a testosteronului într-un androgen mai puternic, dihidrotestosteron.
       Dihidrotestosteronul  şi  (într-o  măsură  mai  mică)  testosteronul  se  leagă  la  receptorul  androgen
       intracelular, complexul astfel format traversează porii nucleari şi ajunge în nucleu unde activează
       transcrierea genei.
       Makridakis et al. au identificat 10 mutaţii (A49T, A51T, C5R, F194L, F234L, P30L, P48R, R227Q,
       T187M, şi V89L) în gena SRD5A2. Cu excepţia V89L şi A49T cele mai multe dintre aceste substituţii
       sunt rare, având o frecvenţă mai mică de 2%. Substituirea valinei cu leucina la codonul 89 reduce
       activitatea SRD5A2 atât in vitro cât şi in vivo; pe de altă parte, substituţia alaninei cu treonina la
       codonul 49 creşte activitatea in vitro a enzimei de 5 ori. Makridakis et al. au postulat că prin modificarea
       activităţii enzimatice aceste mutaţii ar putea influenţa nivelul dihidrotestosteronului şi astfel, riscul de
       apariţie a cancerului de prostată.
       Studii efectuate de Kantoff et al. au evidenţiat o asociere între variaţia numărului de dinucleotide TA
       repetitive şi riscul de apariţie a cancerului de prostată.
       Gena SRD5A2 a fost mult timp considerată un element important în apariţia tumorilor prostatice, din
       cauza rolului său în metabolismul androgenilor. Unele cercetări in vitro având ca obiect de studiu
       mutaţiile V89L şi A49T au evidenţiat modificări funcţionale enzimatice. Cu toate acestea, după un
       deceniu de cercetare, studiile genetice au produs rezultate contradictorii. O meta-analiză efectuată
       de Jun Li et al. a constatat că tumorile de prostată nu se asociază cu mutaţia V89L şi, foarte probabil,
       nici cu A49T. În mod evident, rolul metabolismului androgenilor, inclusiv funcţia SRD5A2, rămâne un
       domeniu important pentru studiu în identificarea factorilor genetici în cancerului de prostată .
                                                                       8
       Genele BRCA1 şi BRCA2, care determină o creştere a riscului de cancer mamar, au fost studiate,
       de asemenea, pentru implicarea lor în cancerul prostatic. BRCA1 este situată pe cromozomul 17q21
       şi codifică o fosfoproteină nucleară cu rol important în reglarea ciclului celular, menţinerea stabilităţii
       genomice şi în supresia tumorală. Studii populaţionale efectuate pe evreii ashkenazi au evaluat cele
       două mutaţii BRCA1, 185delAG şi 5382insC, comune acestui grup etnic şi au evidenţiat o dublare
       a riscul de apariţie a cancerului de prostată în rândul purtătorilor acestor mutaţii faţă de nepurtărori,
       cu un risc cumulat de 30% până la de 80 de ani. Studiile clinice efectuate pe loturi de persoane
       care prezintă mutaţii la nivelul genei BRCA2 (situată pe cromozomul 13q12-q13), au furnizat dovezi


         166
   161   162   163   164   165   166   167   168   169   170   171