Page 171 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 18
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ

de citire (open reading frame, ORF), produsul rezultat fiind o proteină trunchiată. Cele mai frecvente
mutaţii sunt 185delAG (c.68_69del AG) şi 5385insC (c.5266dupC) prezente în procent de 1%,
respectiv, 0.15% la evreii Ashkenazi. Au fost identificaţi mii de purtători ai deleţiei 185delAG, care
determină apariţia codonului STOP la aminoacidul 39 din secvenţa proteică . O mutaţie asemănătoare
2
este 188del11 (c.71_81del) care schimbă cadrul de citire în exonul 3 (la nivelul codonilor 39 şi 36),
rezultând de asemenea o proteina trunchiată.
Un alt element caracteristic al genei BRCA1 îl constituie secvenţele Alu repetitive. Au fost identificate
45 de rearanjări genetice, care includ deleţii şi duplicaţii într-unul sau mai mulţi exoni. Genomul uman
conţine peste 1 milion de copii de elemente Alu (un element la fiecare 5kb), care aparent mediază
rearanjările cromozomiale şi recombinarea omoloagă, rezultând duplicaţii, inversii sau deleţii.
Aproximativ 41.5% din secvenţele intronice ale genei BRCA1 sunt constituite din elemente Alu, privite
de multe ori ca factori genetici de instabilitate .
4;8
Deşi sunt prezente numeroase elemente repetitive, rearanjările sunt mai puţin frecvente la nivelul
genei BRCA2, situată pe cromozomul 13q12-q13; cadrul de citire începe la nucleotidul 229 şi codifică
o proteină de 390 kDa. Gena are 27 exoni, cel mai mare exon fiind, ca şi în cazul genei BRCA1, exonul
11. Iniţierea translaţiei are loc în exonul 2, gena fiind foarte bogată în nucleotide AT. BRCA2 funcţionează
tot ca o proteină de reparare a ADN-ului prin interacţiunea cu RAD 51 (supresor tumoral) . Prin
3;8
examinarea modificărilor posttranslaţionale ale BRCA2, s-a stabilit că proteina este hiperfosforilată
de Polo-like kinaza 1 (PLK1) în metafază şi defosforilată când celula iese din metafază şi intră în
interfază. RAD 51 interacţionează cu domeniul C-terminal al BRCA (BRCT), o secvenţă unică de
aminoacizi care se repetă de 8 ori în regiunea centrală a BRCA2. Îndepărtarea acestei regiuni duce la
inhibarea apoptozei (BRCT fiind implicată în apoptoză pe calea caspazei). Majoritatea mutaţiilor sunt
alterări ale cadrului de citire şi mutaţii non-sens localizate în exonul 11, cea mai frecventă fiind mutaţia
6174delT întâlnită cu o frecvenţă de aproximativ 1% în populaţia evreilor Ashkenazi .
6
Celulele care nu au proteinele normale BRCA1 şi BRCA2 acumulează anomalii cromozomiale: rupturi,
aneuploidii severe, amplificarea centrozomului; instabilitatea cromozomială generată poate constitui
baza patogenică a dezvoltării tumorilor mamare. La femeile care moştenesc o mutaţie inactivatoare,
deficitul unei proteine BRCA este critic pentru apariţia bolii, fiind generat atât de alela inactivată
moştenită, cât şi de pierderea somatică a alelei sălbatice în celulele epiteliale mamare sau ovariene.
În plus s-a constatat că expresia genelor este suprareglată în timpul pubertăţii şi sarcinii, fiind asociată
cu creşterea secreţiei de estrogeni; această observaţie sugerează că estrogenii ar putea stimula
expresia BRCA1 şi/sau BRCA2. A fost propus şi un model de tumorigeneză la femeile purtătoare de
mutaţii BRCA ale liniei germinale: la pubertate, ca urmare a nivelului crescut de estrogeni, celulele
epiteliale ale glandei mamare proliferează rapid; prezenţa unei mutaţii BRCA inactivatoare în contextul
unei replicări crescute reduce mult capacitatea de reparare a ADN-ului şi creşte frecvenţa alterărilor
genomice somatice la nivelul elementelor repetitive din genele BRCA1 şi BRCA2. Majoritatea celulelor
care prezintă ambele tipuri de mutaţii nu supravieţuiesc în ciclul celular următor datorită incapacităţii
de reparare a ADN-ului, însă în cazul în care se produc mutaţii adiţionale la nivelelor unor gene
care controlează ciclul celular („checkpoint genes”), unele celule BRCA-nule se imortalizează şi pot
constitui punctul de plecare în dezvoltarea tumorilor . 9
Penetranţa mutaţiilor BRCA1 şi BRCA2, definită ca probabilitatea de a dezvolta cancer atunci când

171