Page 191 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3
P. 191

GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE                          18
                    AL  LABORATOARELOR  SYNEVO        TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ




        Deoarece  regiunea  MSY  nu  participă  la  crossing-over-ul  X-Y  din  timpul  meiozei,  aceasta  este
        lipsită de mecanismul de înlocuire a mutaţiilor sau a rearanjărilor structurale cu secvenţe normale.
        Se presupune că fenomenul de conversie genică între secvenţele palindromice (recombinarea Y-Y)
        serveşte drept mecanism de refacere a secvenţelor normale care au devenit nefuncţionale pe un braţ
        al palindromului (vezi figura 18.1.3.1.2).

                                    Palindrom în cromozomul Y
                           Segment 1               Segment 2


                                Genă                      Genă
                                mutantă                   intactă



                        Reparare




                      Palindroame – compuse din segmente ADN care sunt imagini în
                      oglindă ce permit autorepararea cromozomului Y; Y poate corecta o
                      mutaĠie într-unul din segmente (a) prin formarea unei bucle úi
                      copierea versiunii intacte de pe celălalt segment (b).
                             Fig 18.1.3.1.2 Palindrom în cromozomul Y.
             (Adaptare după Y Chromosome. http://universe-review.ca/R11-14-YChromosome.htm) .
                                                                         16
        Pe lângă menţinerea integrităţii genelor această structură neobişnuită poate constitui baza structurală
        pentru deleţii sau rearanjări; se crede că deleţiile sunt rezultatul recombinării omoloage între secvenţe
        repetitive identice cu pierdere de material genetic .
                                           1;4
        Marea majoritate a regiunilor cromozomului Y (57 din 60 Mb) are o rată redusă de recombinare şi se
        transmite în bloc de la o generaţie la alta. Markerii cromozomiali cu o rată mutagenă înaltă, cum ar
        fi regiunile microsatelite, sunt variabile în toate populaţiile, iar o combinaţie specifică de alele poate
        fi  utilizată  pentru  a  defini  un  haplotip.  Prin  utilizarea  cromatografiei  de  lichid  sub  înaltă  presiune
        denaturantă (DHPLC) au fost depistate 153 haplotipuri la nivelul cromozomului Y uman. Structura
        cromozomului Y care se găseşte în GenBank aparţine haplotipului R1. Noţiunea de haplotip este
        importantă deoarece persoanele cu diverse haplotipuri Y pot prezenta fenotipuri diferite (de la normal
        până la grade variabile de oligozoospermie) atunci când apar microdeleţii . 7
        O mare parte dintre genele de pe cromozomul Y au fost identificate relativ recent, fiind clasificate în
        trei grupuri în funcţie de localizare, numărul de copii şi modul lor de exprimare:
        a) gene pseudoautozomale, ale căror secvenţe sunt identice pe cromozomii X şi Y (ca de exemplu
        ASMTL, MIC2, IL9R) şi care sunt exprimate, în marea majoritate a cazurilor, în ţesuturi diverse;
        b) gene localizate în regiunile NRY care sunt omoloage cromozomilor X şi Y (USP9Y, DBY, UTY);


                                                                           191
   186   187   188   189   190   191   192   193   194   195   196