Page 193 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3
P. 193

GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE                          18
                    AL  LABORATOARELOR  SYNEVO        TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ




        Alături de deleţiile care apar în una din cele cele 3 regiuni AZFa, AZFb şi AZFc, au fost descrise
        deleţii combinate AZFbc, AZFabc, precum şi  deleţii parţiale AZFc (denumite AZFc/gr/gr). Frecvenţa
        deleţiilor, în cazul pacienţilor cu azoospermie neobstructivă este diferită pentru AZFa, AZFb, AZFc,
        AZFbc şi AZFabc: 4.9%, 15.8%, 59.6%, 13.6% şi, respectiv, <1%. Se presupune că aceste deleţii ar
        surveni în cursul gametogenezei sau în faza timpurie preimplantare şi ar implica un deficit al enzimelor
        responsabile de repararea ADN-ului normal .
                                       7
        Genele din regiunea AZFa
        Se estimează că intervalul AZFa se întinde pe o lungime de 792 kb şi include două gene funcţionale
        larg exprimate: USP9Y (Y-linked Ubiquitin-Specific peptidase 9) şi DDX3Y (DEAD Box polypeptyde 3
        Y linked), cunoscută anterior ca DBY. Rolul exact al genelor din regiunea AZFa nu este încă cunoscut,
        deoarece mutaţiile spontane specifice unei singure gene sunt foarte rar întâlnite. Deleţia completă
        a regiunii AZFa este relativ rară (frecvenţă <2% la bărbaţii cu defect de spermatogeneză) dar bine
        documentată, fiind întotdeauna asociată cu sindromul SCO .
                                                  3;12
        Gena USP9Y are o lungime de 170 kb, conţine cel puţin 46 exoni şi codifică o proteină ce funcţionează
        ca  o  ubiquitin  hidrolază  C-terminală.  Deşi  s-a  crezut  că  deleţia  genei  USP9Y  este  asociată  cu
        azoospermia şi oligospermia, un studiu recent a demonstrat că USP9Y nu deţine un rol esenţial în
        producerea spermatozoizilor şi fertilitate (ar contribui doar la eficientizarea acestor procese) .
                                                                         8
        DDX3Y ar putea reprezenta gena majoră a spermatogenezei în această regiune, este mai frecvent
        implicată în deleţii decât USP9Y, prezentând produşi de transcripţie specifici ţesutului testicular alături
        de cei ubiquitari. Gena include 17 exoni şi codifică o ARN-helicază ATP dependentă, însă rolul său în
        dezvoltarea celulelor germinale maculine nu este complet definit .
                                                      2
        Genele din regiunea AZFb
        Regiunea AZFb cuprinde genele EIF1AY (translation-initiation factor 1A, Y isoform) şi RBMY (RNA
        binding motif on Y). Rolul genei EIF1AY în spermatogeneză este până acum necunoscut, nefiind
        raportată nici o deleţie specifică a acesteia. Deleţiile parţiale care includ şi locusul RBMY, au fost
        asociate conform studiilor de specialitate cu hipospermatogeneza, iar deleţia completă a AZFb este o
        cauză frecventă de oprire a maturaţiei spermatocitelor, ceea ce sugerează că familia de gene RBMY
        are un rol important în spermatogeneză, fiind exprimată numai la nivelul ţesutului testicular .
                                                                        14
        Genele din regiunea AZFc
        AZFc este regiunea de 3.5 Mb a cărei deleţie este cel mai frecvent întâlnită la bărbaţii cu azoospermie
        şi oligozoospermie; conţine mai multe familii de gene implicate în spermatogeneză, candidatul principal
        în microdeleţii fiind DAZ (“deleted in azoospermia”) 11;14 . DAZ are o lungime de 48 kb, este alcătuită din
        cel puţin 16 exoni şi este exprimată specific în ţesutul testicular.
        Un complex de trei palindroame, cel mai mare având o lungime de 3 Mb şi 99.97% identitate între
        braţele sale cuprinde şi regiunea AZFc care suferă frecvent deleţie. Cu o lungime totală de 4.5 Mb,
        acesta conţine şase familii distincte de unităţi repetitive aproape identice (ampliconi). Ampliconii b,
        g, u, r şi t au 4, 3, 3, 4 şi, respectiv, 2 secvenţe repetitive în cadrul haplotipului R1. Aceste secvenţe
        reprezintă repetiţii directe, repetiţii inversate şi palindroame. AZFc conţine 12 familii de unităţi de
        transcripţie, toate fiind exprimate în ţesutul testicular ca BPY2, DAZ, CDY1, CSPG4LY, GOLGA2LY,
        TTTY3, TTTY4 etc.
        Microdeleţiile de la nivelul AZFc pot fi grupate în mai multe subtipuri: deleţie completă b2/b4 şi  deleţii


                                                                           193
   188   189   190   191   192   193   194   195   196   197   198