Page 327 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 18
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ

Bibliografie
1. Centers for Disease Control and Prevention, “Sexually Transmitted Diseasgkes Treatment
Guidelines 2002,” MMWR Recomm Rep, 2002, 51(RR6):1-78.
2. Johnson RE, Newhall WJ, Papp JR, et al, “Screening Tests to Detect Chlamydia trachomatis
and Neisseria gonorrhoeae,” MMWR Recomm Rep, 2002, 51(RR15):1-38.
3. Laborator Synevo. Referinţe specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
4. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Chlamydia/
Gonococcus, Nucleic Acid Amplification (NAA) www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet
Communication.

18.3.4 Citomegalovirus (CMV) - ADN

Informaţii generale
Virusul citomegalic uman (CMV), un beta-herpes virus, este cel mai mare virus implicat în infecţii la
om; genomul său poate codifica până la 230 proteine, multe dintre acestea având un rol semnificativ
în reglarea răspunsului imun .
2
Infecţia cu CMV este extrem de răspândită, astfel că se înregistrează o prevalenţă a anticorpilor
specifici în populaţia adultă de până la 80-100%. Virusul poate fi transmis prin secreţii orale sau
respiratorii, lapte matern, transfuzii de sânge, contact sexual şi vertical (de la mamă la făt) .
1
Tabloul clinic este foarte variabil: de la infecţii asimptomatice (foarte frecvente la persoanele
imunocompetente), la un sindrom asemănător mononucleozei infecţioase întâlnit la adultul tânăr, până
la boala CMV a nou-născutului, adesea fatală. La pacienţii care au primit transplant de organe solide
infecţia CMV este asociată cu o morbiditate şi mortalitate semnificativă; la cei care au primit transplant
de măduvă osoasă pneumonia CMV constituie cea mai gravă complicaţie infecţioasă post-transplant.
La pacienţii cu sindromul imunodeficienţei dobândite (SIDA), CMV constituie patogenul viral cel mai
frecvent, iar retinita CMV poate induce cecitate, chiar în condiţiile aplicării terapiei antiretrovirale înalt
active (HAART).
Ca şi în cazul celorlalte virusuri herpetice, CMV induce o infecţie latentă după perioada de infecţie
acută. Mecanismul exact care controlează procesul de latenţă nu este clar, însă virusul poate fi găzduit
într-o stare non-replicativă în celulele polimorfonucleare (PMN), limfocitele T, celulele endoteliului
vascular, celulele epiteliale renale precum şi în glandele salivare.
Infecţia primară cu CMV se produce la pacienţii seronegativi, în timp ce infecţia secundară apare ca
urmare a reactivării unei infecţii latente (în condiţii de imunosupresie indusă de boli sau iatrogen) sau
reprezintă o reinfecţie dezvoltată la persoanele seropozitive .
2;6
Reacţia de polimerizare în lanţ (PCR), care foloseşte pentru amplificare primeri corespunzători
secvenţelor care codifică antigenul CMV precoce sau ADN-polimeraza virală, s-a dovedit a fi o tehnică

327