Page 328 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

18 TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

foarte sensibilă pentru depistarea infecţiei CMV. PCR poate detecta cantităţi mici de CMV-ADN în
toate fluidele organismului.
Referitor la pacienţii cu SIDA, 3 studii mari au publicat date importante referitoare la folosirea PCR
pentru detectarea CMV-ADN în sânge la această categorie de pacienţi. Deşi au fost aplicate tehnici
PCR diferite, studiile au demonstrat o concordanţă remarcabilă în ceea ce priveşte concluzia, şi
anume că prezenţa CMV-ADN în sânge are o valoare predictivă de 60% privind dezvoltarea retinitei
CMV în următoarele luni. Tehnicile PCR cantitative au arătat de asemenea că o viremie CMV mare
se corelează cu o infecţie CMV activă la pacienţii cu SIDA. O dată cu dezvoltarea terapiei antivirale
eficiente, una din ţinte o reprezintă prevenţia bolii CMV, prin detectarea precoce a CMV-ADN în sânge
şi aplicarea tratamentului înaintea apariţiei manifestărilor de organ.
Testele PCR pentru CMV-ADN au revoluţionat şi management-ul bolii CMV la pacienţii cu transplant
de organe solide sau de măduvă osoasă. Conform unor studii recente s-a estimat că o valoare cut-
off pentru CMV-ADN de 40000 copii/mL este specifică pentru boala CMV la pacienţii cu transplant
renal. Sensibilitatea testului corespunzătoare acestui cut-off este însă redusă (maxim 40%); pentru a
fi crescută sensibilitatea la 80% valoarea cut-off care indică riscul de dezvoltare a bolii CMV trebuie
redusă la 1000 copii/mL. Datorită valorii predictive pozitive scăzute, se recomandă totuşi ca pragul de
1000 copii/mL să nu fie folosit decât pentru excluderea bolii CMV la această categorie de populaţie
şi nu pentru a indica un risc crescut de dezvoltare a bolii. La pacienţii cu transplant hepatic sau de
măduvă osoasă se consideră valoarea de 5000 copii/mL ca fiind un cut-off optim pentru a indica riscul
de dezvoltare a bolii CMV .
2
Infecţia primară CMV dezvoltată la pacienţii seronegativi care au primit transplant renal de la donatori
seropozitivi prezintă un tablou clinic mai zgomotos în comparaţie cu infecţia secundară. La aceştia se
indică ca metodă de diagnostic a infecţiei determinarea CMV-ADN în urină .
2
Infecţiile CMV ale sistemului nervos central se produc cel mai adesea la pacienţii imunodeprimaţi.
Astfel, modificări histologice caracteristice infecţiei CMV au fost identificate în urma examenului
necroptic al ţesutului cerebral la 20-40% dintre pacienţii cu SIDA. La această categorie de pacienţi
manifestarea SNC indusă cel mai frecvent de CMV este poliradiculopatia. Alte manifestări care pot
să apară la gazdele imunodeprimate sunt: encefalita, ventriculita, mielita, polineuropatia inflamatorie.
Infecţii SNC cu CMV (meningoencefalită) au fost raportate uneori şi la pacienţi imunocompetenţi,
în asociere cu sindromul mononucleozic. Manifestările SNC induse de infecţia CMV congenitală
sunt deosebit de grave: microcefalie, tulburări motorii, corioretinită. Pentru infecţiile CMV ale SNC,
detectarea CMV-ADN în lichidul cefalo-rahidian prin PCR reprezintă cea mai sensibilă metodă de
diagnostic 2;4;6 .
Gravidele prezintă o susceptibilitate crescută faţă de infecţia citomegalică (de 6 ori mai mare,
comparativ cu restul populaţiei adulte). Infecţia se transmite pe cale sexuală, prin transfuzii de
sânge sau se poate produce prin reactivarea unei infecţii latente. Cel mai adesea pacientele sunt
asimptomatice sau prezintă un tablou mononucleozic discret asociat cu o virurie CMV timp de 4-7
zile. În infecţia primară a gravidei (circa 10-60% sunt receptive la vârstă adultă), riscul infecţiei fetale
este maxim (până la 50%) . Transmiterea verticală a infecţiei în cursul primelor 4 luni de sarcină
2;3
are consecinţele cele mai grave (hepatită, surditate, microcefalie). În cazurile de reactivare a unei
infecţii latente (0.7-0.9% din gravide) riscul de infecţie fetală este foarte redus sau chiar absent (copiii

328