Page 356 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

18 TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

Faza acută este urmată de o perioadă de infecţie asimptomatică; în medie, intervalul de timp necesar
pentru reducerea marcată a numărului de limfocite CD4+ şi dezvoltarea sindromului imunodeficienţei
dobândite (SIDA) este de 10-11 ani; 5-10% dintre pacienţi trec în această fază mult mai rapid, în
decurs de 3 ani, în timp ce 5-10% menţin un număr constant de celule CD4+ şi rămân asimptomatici
o perioadă de timp indefinită. Etapa SIDA este marcată de evoluţia unor infecţii cu risc vital, de
neoplasme oportuniste sau de manifestări directe ale citopatogenicităţii HIV . 8
Diagnosticul serologic al infecţiei HIV în perioada prenatală este complicat de persistenţa prelungită
a anticorpilor materni (aproximativ 18 luni de la naştere). Din acest motiv, metoda de elecţie pentru
depistarea infecţiei neonatale sunt testele moleculare. Acestea se recomandă a fi efectuate după 2-3
săptămâni de la naştere, la vârsta de 1-2 luni şi la 4-6 luni, pentru toţi copiii născuţi din mame HIV
pozitive .
3;7
Sunt descrise două tipuri de teste care detectează încărcătura virală:
- un test care detectează încărcătura virală celulară, respectiv ADN proviral în
celulele mononucleare din sângele periferic prin tehnica PCR;
- un test care detectează încărcătura de ARN plasmatic prin tehnica RT-PCR care
foloseşte reverstranscriptaza.
Ambele tehnici optimizate evaluează cantitativ numărul de copii genomice .
7
Testul de detecţie a ADN-ului proviral este utilizat pentru diagnosticul infecţiei la copiii născuţi din mame
HIV pozitive, depistarea precoce a infecţiei în perioada în care testele serologice, antigenul p24 şi HIV-
ARN sunt negative, precum şi în cazul obţinerii unui rezultat echivoc la testul Western blot . Testul
6
de detecţie a ARN-ului plasmatic poate fi utilizat de asemenea în diagnosticul infecţiei perinatale (are
aceeaşi sensibilitate ca testul ADN proviral) , însă principala sa utilitate este monitorizarea evoluţiei
3
bolii şi a terapiei antiretrovirale .
6
Monitorizarea viremiei este necesară pentru a evalua răspunsul la tratament şi durabilitatea supresiei
virusologice. Ţinta terapiei antiretrovirale, atât la pacienţi „naivi” cât şi la cei cu tratamente anterioare,
este supresia HIV-ARN până la nivele nedetectabile. Viremia trebuie determinată înaintea iniţierii
terapiei, după 2-8 săptămâni şi apoi la intervale de 4-8 săptămâni până în momentul în care HIV-
ARN devine nedetectabil. La 4 săptămâni de la începerea tratamentului trebuie să se obţină o
scădere a viremiei cu cel puţin 1 log , iar după 16-24 săptămâni este necesar să se ajungă la valori
10
nedetectabile. Viremiile tranzitorii, acele creşteri de ordinul a 50-1000 copii/mL, produse la pacienţi cu
valori anterioare suprimate, sunt ocazional întâlnite dar nu par să fie asociate cu un eşec al răspunsului
virusologic şi nu necesită modificarea tratamentului. Un eşec real al răspunsului virusologic este definit
prin persistenţa unei viremii detectabile la un pacient care a prezentat anterior o suprimare a viremiei
sau prin incapacitatea de a obţine o viremie nedetectabilă după 24-48 săptămâni de tratament. Deşi
pot exista cauze multiple pentru acest eşec virusologic trebuie suspectată în primul rând o rezistenţă
la tratamentul antiretroviral.
În clinicile unde monitorizarea viremiei nu este disponibilă, folosirea numai a criteriilor clinice şi eventual
a numărării celulelor CD4 pozitive poate avea drept consecinţă lipsa identificării unei rezistenţe la
antivirale şi continuarea unui tratament numai parţial eficient .
2
Recomandări pentru determinarea HIV-1 ARN
● diagnosticul infecţiei la nou-născuţi din mame seropozitive (câteva studii au demonstrat o

356