Page 360 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

18 TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

Examenul citologic Papanicolau deţine de mult timp un rol esenţial în screening-ul cancerului cervical.
Laboratoarele în care se efectuează acest test trebuie să comunice rezultatele folosind sistemul
Bethesda de clasificare. Astfel, pentru comunicarea rezultatelor anormale sunt utilizaţi termenii “leziuni
scuamoase intrapiteliale cu risc scăzut” şi “leziuni scuamoase intraepiteliale cu risc crescut”. În prima
categorie sunt incluse modificările citologice asociate cu displazie uşoară; cea de-a doua categorie
cuprinde modificările citologice asociate cu displazie moderată, displazie severă şi carcinom in situ.
Pacientele la care se depistează aceste tipuri de leziuni cervicale premaligne trebuie evaluate prin
examen colposcopic şi eventual bioptic. În cazurile în care la examenul citologic se obţine un rezultat
echivoc/ASC-US (“celule scuamoase anormale de semnificaţie nedeterminată”), există 3 modalităţi
de evaluare: 1) colposcopie; 2) repetarea examenului citologic la intervale de 6 luni până se obţin 3
rezultate negative; 3) efectuarea testului ADN-HPV .
1
Deşi screening-ul prin examen citologic a reuşit să reducă mortalitatea prin cancer cervical, s-au
descris numeroase limitări ale citologiei:
- rezultatele sunt semnificativ influenţate de calitatea probei recoltate;
- interpretarea furnizată de examenul microscopic este subiectivă;
- caracterul repetitiv al examinărilor poate conduce la un număr mare de erori de
interpretare.
Sensibilitatea redusă a citologiei are implicaţii medicale, economice şi medico-legale majore . 7
În martie 2003 organizaţia FDA a aprobat utilizarea în SUA a testului ADN-HPV în programul de
screening al cancerului cervical la pacientele ≥ 30 ani, împreună cu examenul citologic. Decizia s-a
bazat pe faptul că testarea HPV s-a dovedit a fi mai sensibilă decât examenul citologic la toate grupele
de vârstă şi în toate studiile efectuate . 4
Deoarece determinarea ADN-HPV este mai sensibilă decât examenul citologic în detectarea leziunilor
scuamoase intraepiteliale cu risc crescut, obţinerea unui rezultat negativ la ambele teste conferă
garanţia că riscul unui cancer cervical neidentificat este foarte redus (aproximativ 1/1000). La această
categorie de paciente, în absenţa altor factori de risc, programul de screening recomandă retestarea
după un interval de 3 ani .
4;7
În Europa majoritatea programelor recomandă ca screening-ul cancerului cervical să înceapă la
vârsta de 25 sau 30 ani (debutul screening-ului la vârste sub 25 ani nu este recomandat datorită
riscului scăzut la această grupă de vârstă). Există numeroase studii europene în desfăşurare, care au
drept scop evaluarea utilizării ADN-HPV ca test unic în screening-ul cancerului cervical .
7
Un studiu publicat recent care a utilizat datele unui trial populaţional randomizat (ce a inclus femei cu
vârste cuprinse între 32 şi 38 ani) a evaluat eficienţa a 11 strategii posibile de screening al cancerului
cervical bazate pe testare ADN-HPV şi examen citologic. În urma comparaţiei efectuate s-a constatat
că cea mai fezabilă strategie este screening-ul iniţial cu un test ADN-HPV, triajul rezultatelor HPV
pozitive cu examenul citologic şi repetarea peste 1 an a testului HPV la femeile având rezultat pozitiv
şi citologie negativă. Aplicarea acestei strategii a determinat o creştere cu 30% a sensibilităţii pentru
detectarea cazurilor CIN3+ în comparaţie cu citologia izolată şi numai o creştere cu 12% a numărului
total de teste screening efectuate . 5
Concluzii:
- protocoalele de screening care includ numai examenul citologic vor continua să genereze

360