Page 365 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 18
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ

specific HPV testing in clinical practice. In J Natl Cancer Inst. 2005;97:1072-1079.
4. Laborator Synevo. Referinţe specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
5. Tom Cox, Jack Cuzick. HPV DNA Testing in Cervical Cancer Screening. From Evidence to
Policies. In Gynecologic Oncology 103 (2006), 8-11.
6. Wheeler CM. Natural history of human papilloma virus infections, cytologic, and histologic
abnormalities, and cancer. In Obstet Gynecol Clin N Am. 2008; 35:519-536.

18.3.15 HPV (Papiloma Virus Uman) E6/E7 ARNm

Informaţii generale şi recomandări
Cancerul de col uterin se dezvoltă ca urmare a unei infecţii persistente, necontrolate de către sistemul
imun al gazdei, cu un tip HPV (papiloma virus uman) oncogen, în special tipurile 16 şi 18 care sunt
responsabile de > 70% din cazuri.
Proteinele E6 şi E7 produse de tipurile HPV cu risc crescut deţin un rol esenţial în carcinogeneză fiind
exprimate atât în leziunile cervicale pre-maligne cât şi în cele avansate. Genele E6 şi E7 se află sub
controlul proteinei codificată de gena E2. Un eveniment crucial pentru transformarea malignă este
integrarea ADN circular HPV în genomul gazdei. Integrarea se produce adesea la nivelul genei E2
care este astfel inactivată; ca urmare a acestui proces rezultă o expresie necontrolată a genelor E6
şi E7.
Oncoproteinele E6 şi E7 perturbă ciclul celular prin legarea şi inactivarea a două proteine ale gazdei
cu rol important în reglarea diviziunii celulare normale: proteina supresoare tumorală p53 şi proteina
retinoblastomului pRb. Astfel, legarea proteinei E6 de p53 induce degradarea rapidă a acestei proteine
supresoare tumorale printr-un proces dependent de ubiquitină . De asemenea interacţionează cu
4
proteina pro-apoptotică Bax şi determină rezistenţă la apoptoză alături de o instabilitate cromozomială
crescută. În plus, oncoproteina E6 activează telomeraza şi are drept rezultat imortalizarea celulelor
infectate. E7 are drept ţintă un alt supresor tumoral –pRb – pe care îl inactivează prin alterarea stării
de fosforilare. În mod normal, pRb se leagă de factorul de transcripţie E2F, care are rol în progresia

ciclului celular din faza G1 în faza S în urma interacţiunii cu cicline şi cu kinaze dependente de cicline.
În prezenţa E7 rezultă un complex E7-pRb inactiv care perturbă ataşarea E2F la pRb şi permite ca

E2F să se lege de ADN şi să inducă creşterea şi proliferarea celulară.
Proteinele E6 şi E7 ale diferitelor tipuri HPV exercită un efect variabil în cursul procesului de
transformare malignă: cele provenite de la HPV 16 şi HPV 18 au un potenţial oncogen ridicat, pe când
cele produse de HPV 6 şi HPV 11 sunt incapabile să lege şi să inactiveze p53 şi pRb.
Integrarea materialului genetic viral în genomul gazdei este însoţită de alterarea morfologiei epiteliului
scuamos cervical, de la leziuni intraepiteliale cu risc scăzut la cele cu risc crescut, caracterizate prin
atipii citologice şi indice mitotic anormal. Integrarea genomului viral se produce în cromozomi diferiţi,

365