Page 420 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3
P. 420

19   ANALIZĂ CROMOZOMIALĂ             GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE
                                              AL  LABORATOARELOR  SYNEVO




       sugereze o anomalie cromozomială. Unele persoane prezintă tulburări de învăţare şi pot fi astfel
       identificate prin programele şcolare de screening. Femeile XXX şi bărbaţii XXY sunt depistaţi de
       asemenea  în  clinicile  de  infertilitate,  deşi  anomalia  citogenetică  nu  induce  tulburări  ale  fertilităţii.
       Indivizii XYY au incidenţă crescută de tulburări comportamentale, iar date mai vechi, care ulterior au
       fost infirmate, au asociat anomalia de cariotip cu o rată mai mare a criminalităţii.
       Bărbaţii cu sindromul Klinefelter (47,XXY) au tendinţa de a fi mai înalţi şi mai slabi în comparaţie
       cu  persoanele  de  aceeaşi  vârstă  din  jurul  lor.  Principalele  trăsături  clinice  sunt:  hipogonadismul
       postpubertal, dezvoltarea sânilor, infertilitate datorată testiculelor mici cu tubi hialinizaţi şi azoospermie.
       Există o formă mai atenuată de sindrom Klinefelter asociată cu un oarecare potenţial fertil ca urmare
       a unui mozaic cromozomial: 47,XXY/46XY; proporţia relativă de celule XY vs celule XXY la zigot în
       cursul determinării sexului este esenţială pentru fertilitate.
       Cea mai frecvent identificată aneuploidie a cromozomilor sexuali asociată cu fenotip feminin este
       sindromul Turner - 45,X. La determinarea sexului, dezvoltarea feminină normală este dependentă
       de existenţa a doi cromozomi X activi. Regiunea critică pentru diferenţierea sexului feminin a fost
       delimitată la o zonă de pe braţul scurt al cromozomului X situată în apropierea centromerului. Dacă
       această regiune lipseşte sau este inactivă se va dezvolta sindromul Turner. Aproximativ jumătate din
       persoanele cu acest sindrom prezintă monosomia clasică 45,X. Singurul cromozom X este de obicei
       de origine maternă sugerând faptul că nondisjuncţia meiotică paternă constituie cea mai frecventă
       sursă de eroare. În plus faţă de 45,X pot exista şi cariotipuri mai complexe (de exemplu, deleţii
       de cromozom X, prezenţa unui cromozom X inelar sau izocromozom X, mozaicuri cromozomiale:
       45,X/46,XX; 45,X/46,XY).Cea mai severă este situaţia în care există cel puţin o linie celulară cu un
       cromozom Y parţial sau complet, datorită riscului crescut de gonadoblastom.
       Fenotipul asociat sindromului Turner este foarte variabil. Persoanele afectate au de obicei o statură
       mică (<150 cm) cu disgenezie gonadală şi tulburări de învăţare. Alte trăsături comune includ: o plică
       de piele ce se întinde de la creasta omoplatului până la zona nucală (gât palmat), torace în formă de
       scut, inserţie posterioară joasă a părului, cubitus valgus, malformaţii cardiace sau renale.
       Hygroma chistica este aspectul ecografic prenatal caracteristic, corespunzător unei mase chistice
       septate în regiunea nucală fetală; aceasta apare, cel mai probabil, din cauza dezvoltării anormale
       a limfaticelor mari fetale. Alte semne ecografice majore în sindromul Turner sunt: defecte ale inimii
       stângi, malformații renale și scheletale, anasarcă sau hidrops fetal. Translucența nucală este, de
       obicei, crescută în trimestrul I de sarcină.
       Persoanele cu sindrom Turner prezintă de obicei un nivel normal de inteligenţă deşi acesta poate fi
       variabil, existând chiar cazuri de handicapuri mentale semnificative. Deşi infertilitatea este o trăsătură
       definitorie a acestui sindrom, dezvoltarea tehnicilor de reproducere asistată a permis ca unele femei
       afectate (în special cele cu cariotipuri mozaicate) să obţină şi să ducă la termen o sarcină normală .
                                                                            1;3
       Anomalii cromozomiale structurale
       Cromozomii nu sunt structuri statice, astfel că atât în cursul meiozei cât şi al mitozei au loc fenomene
       de recombinare. Recombinarea este un proces natural care asigură variabilitatea speciilor. Cu toate
       că există un sistem de reglare foarte dezvoltat pentru a preveni erorile de recombinare, acestea se
       produc totuşi, conducând uneori la rearanjări care schimbă structura unuia sau mai multor cromozomi.


         420
   415   416   417   418   419   420   421   422   423   424   425