Page 323 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1
P. 323

Este util şi în monitorizarea unor tratamente (ex.: terapia de supresie cu dexametazonă în sindromul Cushing sau
                                            3;9
                  terapia cu cortizol în boala Addison) .
                                                 8
                  Pregătire pacient - à jeun (pe nemâncate) .
                  NOTĂ:  nivelul  cortizolului  în  sânge  este  mai  mare  între  orele  5-10  dimineaŃa,  comparativ  cu  intervalul  orar  20-4.
                  Recoltarea ideală este dublă: ora 8 şi ora 23 (unii preferă ora 16 sau 18 în loc de ora 23) .
                                                                                 8
                  Specimen  recoltat - sânge venos; deşi  eşantioanele de  plasmă sunt  cele recomandate  curent,  se obŃin rezultate
                  comparabile şi din ser .
                                  8
                                                                         8
                  Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator .
                  Prelucrare necesară după recoltare - se separă serul prin centrifugare; se lucrează serul proaspăt; dacă acest lucru
                                                          8
                  nu este posibil, serul se păstrează la 2-8°C sau la -20°C .
                  Volum probă - minim 0.5 mL ser .
                                          8
                  Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat, icteric sau lipemic .
                                                                      8
                  Stabilitate probă - 5 zile la 2-8°C; 3 luni la -20°C; nu decongelaŃi/recongelaŃi .
                                                                         8
                  Metodă - imunochimică cu detecŃie prin electrochemiluminiscenŃă (ECLIA) .
                                                                       8
                  Valori de referinŃă
                                1;8
                  • dimineaŃa orele  7-10: 171-536 nmol/L;
                  • după-amiaza orele 16-20:  64-327 nmol/L;
                  • după stimulare: creştere >20 mg/dL (>552 nmol/L) sau o creştere de cel puŃin 3x faŃă de nivelul bazal;
                  • după supresie: <5 mg/dL (<138 nmol/L) sau <50% faŃă de nivelul bazal (ora 8 a.m.).
                  Factori de conversie: nmol/L x 0.03625 = mg/dL;  mg/dL x 27.586 = nmol/L.
                  Interpretarea rezultatelor
                  Testul de supresie cu doze mici de dexametazonă  este un test de bază pentru excluderea sindromului Cushing şi
                  pentru identificarea cazurilor ce necesită investigaŃii suplimentare. PacienŃii cu sindrom Cushing, indiferent de cauză,
                  prezintă aproape întotdeauna o lipsă a supresiei.
                  Rezultate fals pozitive se pot obŃine în boli acute sau cronice, alcoolism, depresie, precum şi în cazul utilizării unor
                  medicamente: estrogeni, fenitoin, fenobarbital, primidonă.
                  Testul de supresie cu doze mari de dexametazonă  este folosit pentru diferenŃierea bolii Cushing asociată cu tumori
                  hipofizare (în care se observă doar o rezistenŃă relativă la feedback-ul negativ produs de dexametazonă) de tumorile
                  suprarenaliene sau producŃia ectopică de ACTH (de regulă rezistenŃă completă - lipsa supresiei).


                  Limite şi interferenŃe
                  Deoarece  creşteri  şi  scăderi  episodice  ale  concentraŃiei  de  cortizol  apar  atât  la  pacienŃi  cu  boala  Cushing  sau  cu
                                                                                                  3
                  producŃie ectopică de ACTH, cât şi la persoanele normale, aceasta trebuie măsurată în cel puŃin două zile diferite .
                                                    1
                  În sarcină pot apărea valori crescute de cortizol .
                  • Medicamente
                  Creşteri:  anticonvulsivante,  aspirină,  atropină,  benzodiazepine,  clomipramină,    corticotropină,  contraceptive  orale,
                  cortizon, diazoxid, diclofenac, estrogeni, furosemid, gemfibrozil, gliburid, hidrocortizon, insulină, interferon (gama), litiu,
                  metadonă, metoxamină, metoclopramid, naloxon, ranitidină, spironolactonă, vasopresină .
                                                                                 2
                  Scăderi:  aminoglutetimid,  barbiturice,  beclometazonă,    danazol,  dexametazonă,  efedrină,  fenitoin,  indometacin,
                  ketoconazol,  labetalol,  levodopa,  carbonat  de  litiu,  magneziu,  metilprednisolon,  morfină,  nifedipină,  oxazepam,
                                                               2
                  pravastatin, prednisolon, rifampicină, sumatriptan, trimipramină .
                  • InterferenŃe analitice
                  Pot produce interferenŃe cu unele componente ale kit-ului şi conduce la rezultate neconcludente următoarele:
                  - tratamentul cu biotină în doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomandă ca recoltarea de sânge să se facă după
                  minimum 8 ore de la ultima administrare;
                                                                   8
                  - titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidină şi anti-ruteniu .


                                                         Bibliografie

                     1.   Frances Fischbach. Chemistry Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 7 Ed., 2004,
                        364-368.
                     2.   Frances Fischbach. Effects of the Most Commonly Used Drugs on Frequently Ordered Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and
                        Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 7 Ed., 2004, 1188-1238.
                     3.   Henry John Bernard. Evaluation of endocrine function. In Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods. ASM Press, USA, 20
                        Ed., 1998, 99-346.
   318   319   320   321   322   323   324   325   326   327   328