Page 62 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1
P. 62

5.7  Metode utilizate în microbiologie

                  Frotiul

                  Depistarea  rapidă  a  microorganismelor  şi  studiul  morfologiei  necesare  unui  diagnostic  microbiologic  corect  se
                                            1;5
                  realizează prin examen microscopic .
                  Examenul  microscopic poate fi proaspăt, între lamă şi lamelă sau fixat şi colorat .
                  Prin frotiu se înŃelege material microbian (produs patologic sau cultură microbiană) etalat în strat subŃire pe suprafaŃa
                  unei lame de microscop.  Pentru efectuarea unui frotiu se folosesc lame de microscop curate şi degresate care se
                  marchează la una din extremităŃi cu numele pacientului şi materialul microbian ce urmează a fi etalat .
                                                                                         2
                  Pentru fiecare produs patologic obişnuit se efectuează 2 frotiuri (excepŃie fac lichidele de puncŃie din care se fac 4
                  frotiuri), unul se colorează Gram (pentru evidenŃierea bacteriilor), iar al doilea Giemsa (pentru celularitate).
                  Frotiul din produs patologic poartă denumirea de examen microscopic colorat şi are un rol deosebit în bacteriologia
                  medicală. El ajută în:
                  -   orientarea către un diagnostic rapid în caz de urgenŃă medicală (ex.meningita bacteriană);
                  -   orientarea microbiologului în respingerea unor produse patologice necorespunzătoare (ex.salivă, în loc de spută);
                  -   corelarea dintre acesta şi cultură, ce permite trecerea de la diagnosticul prezumtiv la diagnosticul de certitudine .
                                                                                                    3;5
                  Aproape toate bacteriile cu importanŃă clinică pot fi detectate la examenul microscopic colorat, excepŃie făcând: acele
                  bacterii  care  trăiesc  aproape  exclusiv  intracelular  e.g.  Chlamydia,  cele  care  se  găsesc  în  peretele  celular
                  (ex.Mycoplasma  şi  Ureaplasma)  şi  cele  care  au  dimensiuni  insuficiente  pentru  a  fi  vizualizate  la  microscop
                  (ex.spirochetele) .
                              1
                                                4
                  ColoraŃiile folosite în bacteriologie sunt :
                  •  ColoraŃiile  simple  -  utilizează  un  singur  colorant  şi  evidenŃiază  doar  morfologia  microbilor:  dimensiune,  formă,
                  gruparea celulelor, prezenŃa capsulei. Dintre coloraŃiile simple, uzuală şi rapidă este coloraŃia cu albastru de metilen
                                                                                2
                  care colorează în albastru toate elementele celulare: bacterii, leucocite, celule epiteliale .
                  • ColoraŃiile diferenŃiale - evidenŃiază în afara caracterelor morfologice şi reacŃiile de culoare ale microbilor.
                  ColoraŃia Gram şi coloraŃia Ziehl-Neelsen (Z.N.) sunt cele mai utilizate în bacteriologie.
                  Comportarea diferită a bacteriilor în coloraŃia Gram Ńine de diferenŃele structurale ale peretelui bacterian. Bacteriile
                  Gram-pozitive  apar  colorate  în  violet,  iar  cele  Gram-negative  în  roşu.  Leucocitele  şi  celulele  epiteliale  apar  cu
                  citoplasma colorată în roz şi nucleul în roşu 2;3;5 .
                  ColoraŃia  Ziehl-Neelsen  este  folosită  pentru  identificarea  următoarelor  grupe  de  bacterii:  Mycobacterium,  Nocardia,
                  Rhodococcus, Tsukamurella şi oochiştii de Cryptosporidium, Isopora, Sarcocystis şi Cyclospora .
                                                                                      5
                  Uzual în bacteriologie coloraŃia Z.N. este folosită pentru decelarea Mycobacteriilor. Acestea, spre deosebire de alte
                  bacterii, datorită prezenŃei în peretele bacterian a unor substanŃe ceroase, se colorează la cald cu fucsina bazică şi
                  rezistă  la  decolorarea  cu  acizi  minerali  diluaŃi  şi  cu  alcool.  Bacilii  acido-alcoolo-rezistenŃi  apar  coloraŃi  în  rosu,  iar
                  bacteriile neacido-rezistente apar colorate în albastru la fel ca leucocitele şi celulele tisulare, a căror citoplasmă se
                                                          2
                  colorează în albastru deschis cu nucleul albastru închis .
                  În timp s-au dezvoltat numeroase modificări de la metoda originală  descrisă de Ziehl în 1882 şi Neelsen în 1883, cea
                  mai utilizată fiind cea descrisă de Kinyoun .
                                                6
                  • ColoraŃii speciale pentru structuri particulare ale unor bacterii (capsula -  tuş India; granulaŃii metacromatice - Del
                  Vecchio, spori-verde malachit).
                  Controlul intern de calitate al frotiurilor este obligatoriu şi se face cu martor pozitiv şi negativ .
                                                                                   3
                  În cazul coloraŃiei Gram folosim următorii martori:
                  - martor pozitiv: Staphylococcus aureus ATCC 25923;
                  - martor negativ: Escherichia coli ATCC 25922

                  Cultura

                  Bacteriile aparŃinând unor specii diferite pot avea caractere microscopice asemănătoare, de aceea identificarea lor
                                                                                   2
                  presupune şi studiul caracterelor fiziologice care sunt cercetate "in vitro" pe medii de cultură .
                  Cultura bacteriană reprezintă rezultatul creşterii şi multiplicării bacteriilor într-un mediu nutritiv şi are ca scop:
                  • izolarea microorganismelor patogene din prelevatele patologice;
                  • identificarea agentilor patogeni;
                  • testarea sensibilităŃii la antibiotice în vederea iniŃierii şi monitorizării terapiei antimicrobiene .
                                                                                   5
   57   58   59   60   61   62   63   64   65   66   67