Page 99 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

1. VTM crescut:
În general VTM variază invers proporŃional cu numărul de trombocite, cu volume plachetare mai mari observate la
pacienŃii trombocitopenici la care trombocitele sunt scăzute datorită distrucŃiei periferice şi unui turn-over plachetar
16
crescut (ca în purpura trombocitopenică idiopatică) .
VTM este caracteristic crescut în hipertiroidism şi în bolile mieloproliferative 4;16 .
În trombocitopoieza ineficientă asociată cu hematopoieză megaloblastică din deficitul de vitamina B12 şi/sau acid folic
trombocitele circulante sunt anormal de mari.
VTM poate fi crescut după splenectomie; este crescut în pre-eclampsie, la fumătorii aterosclerotici (creşterea VTM la
4
fumători a fost propusă ca factor de risc pentru ateroscleroză) .
4
Plachete mari sunt prezente în faza de recuperare după trombocitopenia indusă de alcool . Există câteva forme de
trombocitopenie ereditară caracterizate prin prezenŃa de trombocite gigante (VTM = 16-30 fL): sindromul Bernard-
Soulier şi macrotrombocitopeniile ereditare cu transmitere autosomal dominanată (sindroamele Fechtner, Sebastian,
May-Hegglin si Epstein) 16;19 .
În trombocitoză, VTM este de obicei crescut în bolile mieloproliferative (asociat cu morfologie anormală) şi normal în
trombocitozele reactive (infecŃii, tumori, boli inflamatorii etc.) .
13
2. VTM scăzut:
Numărul de trombocite şi VTM sunt de obicei scăzute în condiŃiile asociate cu alterarea producŃiei de trombocite:
hipoplazia megakariocitară, anemia aplastică, chimioterapie, de asemenea în trombocitopenia septică 4;16;17 . Odată cu
ameliorarea tabloului clinic şi refacerea după chimioterapie, VTM creşte înaintea creşterii numărului de trombocite.
PacienŃii cu hipersplenism au trombocite mai mici decât cei cu PTI, astfel mărimea trombocitelor poate servi ca mijloc
pentru diferenŃierea între trombocitopenia cauzată de distrucŃia imunologică a plachetelor faŃă de sindroamele cu
splenomegalie 4;16 .
4
PrezenŃa de fragmente trombocitare (de ex. în leucemie) se poate asocia cu VTM scăzut .
Dintre trombocitopeniile ereditare sindromul Wiskott-Aldrich şi trombocitopenia X-linkată se asociază cu microcitoză
trombocitară (VTM ~jumătate faŃă de valorile normale) 10;19 .
Există dovezi că VTM se corelează cu tendinŃa de sângerare la pacienŃii trombocitopenici: la VTM >6.4 fL
scade semnificativ frecvenŃa sângerărilor; astfel VTM ar putea fi util în aprecierea oportunitaŃii administrării
4
de transfuzii de trombocite .
InterferenŃe
Plachetele tind să se mărească în primele două ore în EDTA, micşorându-se din nou o dată cu prelungirea stocării
probei, făcând dificilă standardizarea măsurătorilor. De aceea interpretarea VTM şi PDW trebuie făcută cu precauŃie .
16
VTM şi PDW pot avea valori false dacă numărul de Tr este <10000/µL .
4

NUMĂRUL DE LEUCOCITE (NUMĂRUL DE CELULE ALBE) ŞI FORMULA LEUCOCITARĂ
Leucocitele se împart în două grupe principale: granulocite şi a-/non-granulocite. Granulocitele sunt denumite astfel
datorită prezenŃei în citoplasmă de granulaŃii distincte şi se identifică trei tipuri de granulocite în funcŃie de afinităŃile de
colorare pe frotiul de sânge colorat Wright: neutrofile, eozinofile şi bazofile. De asemenea, aceste celule sunt denumite
şi leucocite polimorfonucleare datorită nucleului multilobulat. Nongranulocitele care constau din limfocite şi monocite nu
conŃin în general granulaŃii citoplasmatice distincte şi au nucleul nonlobulat, fiind denumite şi leucocite
mononucleare 2;4;6;8;12;16;18-20 .
IndicaŃii - evaluarea infecŃiilor, inflamaŃiilor, necrozelor tisulare, intoxicaŃiilor, alergiilor, bolilor mieloproliferative şi
limfoproliferative acute şi cronice, tumorilor maligne, depresiei medulare (iradiere, medicamente citotoxice,
imunosupresoare, antitiroidiene etc.) 6;8;12 .
Metoda de determinare - leucocitele sunt determinate de analizorul automat (după ce hematiile sunt lizate, iar
leucocitele sunt colorate cu o substanŃă fluorescentă cu afinitate pentru acizii nucleici) prin metoda de citometrie în flux
cu fluorescenŃă utilizând LASER semiconductor. De asemenea, sunt efectuate două scatergrame bidimensionale. În
scatergrama 4 DIFF axa x reprezintă intensitatea luminii dispersate lateral (respectiv complexitatea internă a celulelor),
iar axa y intensitatea fluorescenŃei laterale (respectiv conŃinutul de acizi nucleici), sunt proiectate cele cinci clase
leucocitare şi grupul de umbre eritrocitare, precum şi anumite semnale de avertizare. În scatergrama WBC/BASO axa
x reprezintă intensitatea luminii dispersate lateral, iar axa y intensitatea luminii dispersate frontal (respectiv mărimea
celulelor) şi sunt proiectate trei grupuri, respectiv grupul de umbre eritrocitare, grupul de bazofile şi grupul de alte
leucocite .
9
Valori de referinŃă - la adult = 4000-10000/µL sau 4-10x10 /L;
9
- la copii valori mai mari, diferite în funcŃie de vârstă (vezi anexa7.1.1).