Page 118 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1
P. 118

5  METODE DE LUCRU                    GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE
                                              AL  LABORATOARELOR  SYNEVO




       sau a intensificatorilor („enhancers”) pot determina alterarea reglării transcripţiei, variaţii ale produşilor
       de splicing ARNm sau a secvenţelor de aminoacizi.
       Cele mai multe dintre aceste variaţii se caracterizează prin modificări ale unei singure baze azotate
       denumite polimorfisme nucleotidice unice („single nucleotide polymorphisms” = SNPs).
       Proprietatea de recunoaşterea a unor secvenţe specifice de către enzimele de restricţie a fost utilizată
       încă din anii ’70 pentru detecţia SNPs. Enzimele de restricţie sunt endonucleaze bacteriene care
       recunosc secvenţe specifice scurte de perechi de baze şi clivează molecula de ADN numai la nivelul
       situsului de recunoaştere. Un astfel de exemplu este enzima EcoRI izolată de la E. coli (vezi figura
       5.6.1.9):



                                        GAATTC

                             EcoRI
                                        CTTAAG




                    Fig. 5.6.1.9 Enzima de restricţie EcoRI şi specificităţile acesteia

       Cu ajutorul acestor enzime a fost dezvoltată o metodă de testare denumită polimorfismul lungimii
       fragmentelor de restricţie (“restriction fragment length polymorphism” RFLP) în care ADN-ul
       analizat este supus digestiei cu o enzimă de restricţie, iar fragmentele sunt analizate prin electroforeză
       în gel. Modificările în secvenţa ADN-ului pot conduce la alterarea situsului de recunoaştere al enzimei.
       Astfel, o alterare SNP poate introduce situsuri suplimentare, poate îndepărta situsurile de restricţie
       existente,  poate  insera  sau  îndepărta  secvenţe  între  situsurile  de  restricţie.  Aceste  alterări  vor  fi
       reflectate în modificări ale mărimii benzilor vizualizate electroforetic .
                                                      6
       În  cazul  determinării  polimorfismelor  genei  VDR,  în  laboratorul  nostru  se  foloseşte  o  reacţie  de
       polimerizare  în  lanţ  urmată  de  analiza  polimorfismului  lungimii  fragmentelor  de  restricţie  (PCR-
       RFLP):
          -   pentru polimorfismul Fok1 este amplificat un fragment ADN de 265 bp, care este apoi supus
              digestiei cu ajutorul enzimei de restricţie FokI, rezultând în final 2 fragmente de 196 bp şi 69
              bp atunci când situsul de restricţie este prezent;
          -   pentru polimorfismul B/b este amplificat un fragment ADN de 825 bp, care este apoi digerat
              cu enzima BsmI, rezultând în final 2 fragmente de 175 bp şi 650 bp atunci când situsul de
              restricţie este prezent .
                             4
       Alte variante de teste PCR
       ◦ Nested PCR
       Această tehnică a fost dezvoltată pentru a creşte atât sensibilitatea cât şi specificitatea testului PCR.
       Sunt implicate două perechi de primeri şi două runde PCR. În mod caracteristic o pereche de primeri
       este utilizată în prima rundă PCR alcătuită din 15-30 cicluri. Produşii de amplificare rezultaţi sunt supuşi

         118
   113   114   115   116   117   118   119   120   121   122   123