Page 125 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1
P. 125

GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE                            5
                    AL  LABORATOARELOR  SYNEVO                  METODE DE LUCRU




                                        Bibliografie
        1.  Compton J. Nucleic acid sequence-based amplification. In Nature, 1991;350(6313):91-2.
        2.  Frederick S. Nolte, Charles E. Hill. Polymerase Chain Reaction and Other Nucleic Acid
           Amplification Technology. In Henry’s Clinical Diagnosis and Management by Laboratory
           Methods- Sauders Elsevier 21-Ed 2007, 1239-1249.
        3.  Jan P. Schouten, Cathal J. McElgunn, Raymond Waaijer, Danny Zwijnenburg, Filip Diepvens
           and Gerard Pals. Relative quantification of 40 nucleic acid sequences by multiplex ligation-
           dependent probe amplification. In Nucleic Acids Research, 2002, Vol. 30, No. 12.
        4.  Laborator Synevo. Referinţe specifice tehnologiei de lucru utilizate.  2010. Ref Type: Catalog.
        5.  M. Tevfik. Real-Time PCR. Ref Type: Internet communication.
        6.  Martin Steinau, Margaret A. Piper, Elizabeth R. Unger. Molecular Diagnostics: Basic Principles
           and Techniques. In Henry’s Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods-
           Sauders Elsevier 21-Ed 2007, 1228-1238.
        7.  RT-PCR in timp real. www.cantacuzino.ro






                             5.6.2 Secvenţierea acizilor nucleici

        Acest termen se referă la metodele prin care este stabilită ordinea în care se succed bazele nucleotidice
        AGCT într-o moleculă de ADN.
        Scopul principal al analizei unei gene sau a întregului genom este de a determina secvenţa de baze
        nucleotidice. Astfel, dezvoltarea în anii ’70 a unor metode relativ simple de secvenţiere a ADN-ului a
        avut un mare impact asupra geneticii: metoda de clivaj chimic (A.M. Maxam şi W. Gilbert, 1977) şi o
        metodă enzimatică (F. Sanger, 1981).
        În prima metodă se utilizează clivajul specific cu anumiţi agenţi chimici, câte unul pentru fiecare bază.
        Dimensiunile fragmentelor într-un amestec de reacţie sunt determinate de poziţiile pe care le ocupă
        în molecula ADN baza nucleotidică care a fost clivată. Fragmentul ADN care trebuie să fie secvenţiat
        este procesat pentru a se obţine o singură catenă, marcată la capătul 5’ cu un izotop radioactiv.
        Această catenă de ADN este expusă la unul dintre cei patru agenţi chimici într-una din cele patru
        reacţii. Cantitatea de agent chimic este limitată astfel încât va fi afectată în medie doar o singură
        bază nucleotidică pe fiecare catenă, într-o poziţie aleatorie şi, de aceea, fragmentele rezultate în
        urma clivajului vor avea mărimi diferite. Cele patru amestecuri de reacţie, câte unul pentru fiecare
        bază, sunt supuse migrării electroforetice pe linii separate într-un gel de poliacrilamidă. Fiecare din
        cele patru trasee reprezintă una din cele patru baze G, A, T sau C. Fragmentul cel mai mic va migra
        cel mai departe, următorul va migra puţin mai aproape etc. Se va putea astfel citi secvenţa în direcţia
        opusă migrării.
        Cea de-a doua metodă, mai larg utilizată, se bazează pe principiul că sinteza ADN este oprită în
        momentul  în  care  locul  unei  deoxinucleotide  normale  (dATP,  dTTP,  dGTP,  dCTP)  este  utilizată


                                                                           125
   120   121   122   123   124   125   126   127   128   129   130