Page 101 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 18
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ

Tara de α+ talasemie este cea mai frecventă afecţiune monogenică din lume. Mutaţiile cele mai
obişnuite sunt sunt -α şi -α . Aproximativ un sfert din persoanele de origine africană sunt heterozigote
3.7
4.2
pentru α+ talasemie (având genotipul -α /αα), în timp ce 1-2% sunt homozigoţi (genotip -α /-α ).
3.7
3.7
3.7
Alte grupuri etnice care pot asocia α+ talasemie deleţională sunt grecii, ciprioţii, turcii, sarzii, libanezii,
saudiţii, indienii, tailandezii, filipinezii, indonezienii, melanezienii şi polinezienii. Mai puţin frecvent, α+
talasemia rezultă ca urmare a unei mutaţii punctiforme a genei α , denumită α α (întâlnită în Orientul
T
2
Mijlociu, dar şi în Cipru şi Sardinia). Alfa-plus talasemiile non-deleţionale care afectează gena α ,
1
denumite αα , sunt forme mai uşoare în comparaţie cu α α, fiind de regulă intermediare ca severitate
T
T
între -α/αα şi - -/αα. Anumite variante de lanţ α pot da naştere fenotipului de α+ talasemie. Acestea
includ: Hb Constant Spring, Hb Q, Hb Icaria, Hb Seal Rock şi Hb Koya Dora. Cea mai obişnuită formă
de α-talasemie nedeleţională este hemoglobina Constant Spring, cu o frecvenţă de 1-8% în Tailanda.
Această variantă este datorată unei mutaţii a codonului de terminalizare al genei α , în urma căreia se
2
adaugă la lanţul α o secvenţă de 31 aminoacizi; ARN-ul mesager este foarte instabil, iar rata sintezei
lanţului α este redusă la aproximativ 1%.
Alfa plus-talasemia este în majoritatea cazurilor nesemnificativă clinic, persoanele afectate fiind
asimptomatice. Condiţia prezintă însă semnificaţie genetică deoarece heterozigoţia compusă pentru
α+ talasemia deleţională şi α talasemie generează boala HbH. Homozigoţii pentru formele mai
0
severe de α+ talasemie nedeleţională (α α / α α) pot prezenta de asemenea caracteristicile clinice
T
T
ale bolii HbH. Homozigoţia pentru hemoglobina Constant Spring conduce la o anomalie mai severă
comparativ cu cea întâlnită în statusul homozigot pentru α+ talasemie; pacienţii prezintă de regulă
anemie, iar în unele cazuri pot să apară icter moderat şi hepatosplenomegalie.
Heterozigoţii pentru α+ talasemie (-α/αα) pot prezenta fie un tablou hematologic normal, fie o anemie
discretă, cu reducerea uşoară a VEM şi HEM. În medie, valoarea Hb este cu 1g/dL mai mică decât la
persoanele cu cele 4 gene α intacte. Electroforeza Hb este normală, la fel ca şi separarea fracţiunilor
prin cromatografie lichidă sub înaltă presiune (HPLC). Homozigoţii pentru α+ talasemie (-α/-α) prezintă
de obicei un tablou hematologic similar cu cel întâlnit în beta-talasemia minoră. Heterozigoţii pentru Hb
Constant Spring prezintă un grad mai mare de anemie decât cel întâlnit în tara de α+ talasemie, însă
VEM nu este redus în mod proporţional; punctaţiile bazofile sunt de regulă proeminente. Homozigoţii
pentru această variantă sunt anemici, cu o reducere marcată a HEM; VEM este mai puţin scăzut
datorită hidratării celulare excesive (consecutivă afectării membranei eritrocitare de către lanţurile α
şi α oxidate).
CS
Diagnosticul tarei de alfa-talasemie este suspectat în condiţiile unei microcitoze persistente care nu
este explicată prin deficitul de fier sau prin existenţa tarei de β sau δβ talasemie. Numai testarea
genetică poate stabili diagnosticul de certitudine.
Alfa 0-talasemia
Această condiţie rezultă de obicei prin deleţia ambelor gene α; rareori se produce numai prin deleţia
genei α şi a secvenţelor în amonte cu inactivarea genei α restante. Este relativ comună în sud-
1
2
estul Chinei, precum şi în Tailanda, Vietnam, Laos, Cambodgia, Malaezia şi Filipine. Este întâlnită
cu o frecvenţă mai mică în zona mediteraneană (Grecia, Cipru, Turcia, Israel, Sardinia). Trei tipuri de
deleţie sunt mai frecvente în sud-estul Asiei: - - SEA , - - , - - THAI (ultimele două constituie deleţii mari
FIL
care includ şi gena ζ). În regiunea mediteraneană cea mai cunoscută deleţie este - - MED , care nu
101